Unirea Urziceni a câştigat meciul împotriva Sevillei. La casele de pariuri au câştigat cei puţini, cei care şi-au forţat norocul atunci când au mizat pe un rezultat nehrănit de prea multă speranţă. Puţinii de la Urziceni şi puţinii de la casele de pariuri fericesc acum în titlurile de proprietate ale unei victorii concrete, ale victoriei definitive. Făptaşii izbânzii pot înălţa bucuria reuşitei oricât de sus doresc ei, chiar şi dincolo de limitele cumpănirii. Nu înţeleg însă dezechilibrul căruia i-au căzut pradă lustragiii sentimentelor de împrumut. Nu-i înţeleg pe cei care se crizează isteric din senin şi forţează superlative inflaţioniste doar pentru a nu se prinde lumea că năvălesc prin efracţie în visteria împlinirii. Reveniţi-vă, fraţilor! Mai uşor cu impostura pe scări. Doar meciul are un rezultat final. Fotbalul are poveste, o poveste mult mai complicată decât pare ea la prima vedere.
Acţionarul majoritar al victoriei Unirii Urziceni împotriva Sevillei este, indiscutabil, Dan Petrescu. Deşi momentul îi marchează frumos cariera şi, în consecinţă, Dan Petrescu ar fi avut dreptul la o porţie mai generoasă de plutire, tocmai antrenorul Unirii pare să fi fost primul care, după meci, a simţit din nou pământul sub picioare. Fiindcă este meseriaş. Un meseriaş în concurenţă cu viitorul său, un meseriaş care nu lasă iluzia să-i sape temeiniciile profesionale. La Glasgow, imediat după ce a câştigat cu 4-1 în faţa rangerşilor, Dan Petrescu a ordonat jucătorilor săi "Capul în pământ!". Meciul de-acasă a demonstrat faptul că Dan a dat comanda corectă. Fiindcă şansa nu calcă de două ori în acelaşi loc. Acum, imediat după victoria cu Sevilla, Dan Petrescu nu a profitat de conjunctură pentru a băga în ele.
A făcut cea mai corectă şi cea mai concisă cronică a meciului: "Munca a învins talentul". Nu este aceasta o spunere de dragul spunerii. Vorbele se suprapun corect peste o realitate care dictează autoritar în viitorul imediat. Dan Petrescu promite ca la 9 decembrie să ducă la Stuttgart o echipă capabilă să hărnicescă exemplar fotbalul.
Regretatului profesor Traian Tomescu îi aparţine o remarcă despre fotbalul nostru încărcată de ironie amară. Spunea domn' profesor că "la călcâie şi la miştouri românii ar putea fi campioni mondiali". Din această perspectivă am putea spune că Dan Petrescu nu prea este român. Şi bine face! Câtă vreme fotbaliştilor de la Unirea nu li se va permite să ia fotbalul la călcâie şi la mişto, ei pot spera şi la altfel de performanţe. La cele autentice. Pentru circ şi spectacole uşoare avem alte arene şi alţi interpreţi. Unii dintre aceştia forţează şi în meseria de fotbalist. Sunt cei care s-au făcut de râs prin Europa. Mi-e milă de ei.
Sentiment pe care-l încerc şi faţă de Ivica Dragutinovic. Sârbul care spunea că, pentru a câştiga meciul cu Unirea, este suficient ca Sevilla să intre în terenul de joc. Ironia soartei a făcut ca tocmai Ivica să marcheze golul victoriei. Dar a marcat în propria poartă şi s-a luat singur la mişto.