x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dan Petrescu, foamea neostoită de victorie

Dan Petrescu, foamea neostoită de victorie

de Florin Condurateanu    |    02 Mai 2019   •   08:15
Dan Petrescu, foamea neostoită de victorie

Dan Petrescu, cel care dă cu pumnii în pământul de lângă banca antrenorilor şi rezervelor de ciudă când nu câştigă un meci, iată că a ieşit a doua oară consecutiv campion al României în fruntea echipei CFR Cluj. Dan Petrescu, cel care lăcrima plimbându-se cu mine prin Herăstrău în 1990, de amărăciune că Jenei nu-l convocase în lotul naţionalei, care juca la turneul final al Mondialului din Italia. Era necăjit, susţinând că depăşise accidentarea de la genunchi şi era gata să-şi dea viaţa pe teren în flancul drept al naţionalei tricolore. Era acelaşi luptător şi ambiţios Dan Petrescu îngrijorat că-l vor duşmăni coechipierii de la Chelsea că a marcat golul cu care naţionala Angliei a fost trimisă acasă să privească la televizor meciurile din fazele superioare ale Campionatului Mondial din 1998. „Când ne-am revăzut  peste o lună în vestiarul lui Chelsea, colegii englezi s-au încruntat puţin, dar apoi au realizat că-mi făcusem datoria pentru naţionala ţării mele!”. Şi acum, când Dan Petrescu se duce la câte un meci al echipei Chelsea, tribunele londoneze îi scandează numele, ridicate în picioare. Una dintre fetele din prima căsătorie chiar a fost botezată Chelsea. Totdeauna, Dan Petrescu a avut mult bun-simţ şi respect. Îmi declara că fusese amic cu celebrul Gullit în campionatul italian, coechipier la Sampdoria, mergeau cu familiile la spectacole. Când a devenit Gullit antrenor la Chelsea, Dan i s-a adresat cu „Mister”. Am făcut o emisiune la Antena 1 acasă la  părinţii lui Dan Petrescu, un apartament obişnuit din Drumul Taberei. Mama lui mi-a arătat băiţa de plastic în care-l îmbăia pe bebeluşul ei. Dan refuza să se distreze cu răţuşte de jucărie, prefera o minge mică cumpărată de la librărie. Tatăl lui Dan, colonelul Petrescu, îşi amintea că şuiera crivăţul afară şi puştiulică plângea ca să-l ducă la antrenament la Steaua, juca la pitici. Au înfruntat viforniţa, dar acolo doar nişte soldaţi dădeau cu lopata nămeţii. Dan Petrescu fără fiţe a antrenat echipa modestă de la Urziceni, a scos-o campioană şi a câştigat puncte în grupele Champions League.

×
Subiecte în articol: Dan Petrescu