Dar cetatenii ce zic…

Dupa anuntarea candidaturii sale la viitoarele alegeri prezidentiale din Franta, Nicolas Sarkozy a participat la o lunga dezbatere televizata. La un moment dat a fost interpelat de un sef de intreprindere care i-a reprosat ca ar fi excesiv de critic la adresa patronilor francezi. Observatia are temei daca acceptam ca majoritatea managerilor este formata din oameni competenti si onesti profesional. Dar trebuie spus ca schimbul de replici intre Sarkozy si managerul respectiv a venit pe fondul unor controverse majore, in ultimii ani, privind conduita unor sefi de intreprindere. Nu putine cazuri au fost cand, desi performantele intreprinderilor mergeau in jos, salariile top managerilor urcau constant. Si liderul patronatului din Franta, Claude Bebear, a scris o carte manifest intitulata "Ils vont tuer le capitalisme" (Ei vor ucide capitalismul), facand referire la unii confrati certati cu legea si morala. Sarkozy a adaugat insa ceva cu talc: una este sa accepti relatia intre castigul unui intreprinzator si asumarea de riscuri si altceva cand manageri de varf isi asigura salarii tot mai inalte, in timp ce lucratorii sunt fortati sa accepte inghetarea sau reducerea castigurilor lor.

Am folosit acest preambul mai lung pentru a sublinia o tema care s-a profilat pregnant in ultimele saptamani la noi, in conditiile scandalurilor ce inconjoara o serie de privatizari; ma refer la reactia posibila a investitorilor straini, la impresia negativa pe care aceste evenimente ar cauza-o. Si exista adevar in aceasta privinta, intrucat investitorii, in general, doresc un mediu de afaceri stabil, fara punerea in discutie a unor tranzactii finalizate deja. In plus, acest vacarm scoate la iveala slabiciuni ale administratiei publice, coruptie la nivel inalt. De aceea, ce cred investitorii conteaza mult in judecarea contextului (presa straina a si relatat retinerile reprezentatilor CSFB de catre Parchetul anticoruptie si anticriminalitate).

Dar aceasta retorica - cred investitorii straini - este unilaterala; ea oculteaza aspectul central al dezbaterii publice actuale. In ultima instanta este vorba despre interesul public al cetatenilor, care trebuie sa ocupe atentia noastra. Adica, de modul in care privatizarea unor utilitati publice tine cont de interesele cetatenilor. Investitorii straini aduc cel mai adesea management mai bun, tehnologie superioara, resurse investitionale. Dar cand unele privatizari sunt facute cu dezavantaje flagrante pentru cetatean sau cand apar la iveala situatii incredibile de coruptie o intrebare capata legitimitate deplina: dar ce gandesc cetatenii? Ei nu au indreptatire sa fie suparati?

Intr-o democratie atat guvernul (clasa politica), cat si oamenii de afaceri trebuie sa aiba in vedere interesele cetatenilor. Amartya Sen, cunoscut filosof si economist, nu conteneste in a vorbi despre legatura organica intre demnitatea umana, respect si democratie, implicit intre prima si modul in care functioneaza economia. Si din acest motiv includ in ecuatie oamenii de afaceri. Chiar interesul pragmatic al firmelor trebuie sa le oblige sa faca in asa fel incat sa concilieze logica urmaririi profitului cu un mediu social si economic prietenos, cu stabilitate. Trebuie sa ne punem intotdeauna intrebarea: dar oamenii ce cred? Cum privesc ei ce se intampla, care le afecteaza viata cotidiana? Aici nu este vorba despre populism, ci despre relatia profunda intre economie, societate si, mai departe, politica, intre economie si democratie.

Fara respect si incredere reciproca, fara demnitate umana, democratia nu poate fi autentica, iar economia ajunge sa excluda tot mai multe persoane. Iar cand supararea cetatenilor iese din matca este de rau!
Cand supararea cetatenilor iese din matca este de rau!