De-a trenuletul electric

"Nici un scandal nu mai are miza reala. Marile suspansuri aducatoare de adrenalina ("ne unim, nu ne unim" sau "iesim de la guvernare ba-da ba-nu") au disparut"

In vreme ce noi asistam descumpaniti la felul in care autoritatile de toate nivelurile se privesc unele pe altele descumpanite atunci cand vine vorba despre inundatii, iata ca doamna Monica Macovei descrie un tablou inca si mai sumbru: de doua luni si mai bine la Guvern nimeni nu mai coopereaza cu nimeni.

Fiind vorba de un guvern de (mare) coalitie, lipsa cooperarii inseamna nemiscare. Asa ca ne facem datoria si traducem noi pana la capat zisele gratioasei doamne ministru: de pe la inceputul lui februarie la Guvern nu se face mai nimic. La inundatii nu s-a mai facut nici macar imagine, codul minoritatilor sta iarasi sa cada intr-o apatie generala, dupa ce un proiect al conservatorilor a cazut fara ca nimeni sa stie, aparent, de ce. Vedete de necontestat ca Vladescu, Bodu sau Nicolaescu au intrat intr-o mutenie care le distruge box-office-ul. Se tace intens in legatura cu teme pentru care pana mai ieri se murea cu stilourile in mana: reforma sanatatii, marile proiecte din invatamant si chiar lupta contra marii coruptii.

De ce toate astea chiar acum, imediat dupa un inceput de an in care liberalii si democratii au incercat sa schiteze pentru public mai multe imbratisari zgomotoase ?

Cred ca raspunsul se afla intr-un interviu televizat al presedintelui Basescu, difuzat in urma cu aproximativ o luna. Cu acel prilej, domnia sa spunea, in esenta, doua lucruri. Ca Alianta D.A. e un proiect esuat si fara viitor, dat fiind esecul definitiv al ideii de fuziune. Dar si ca actuala formula guvernamentala e condamnata, fara drept de apel, sa reziste cel putin pana in ianuarie 2007.

Va dati seama ce trebuie sa insemne toate astea, luate laolalta, pentru o alianta politica a carei singura vocatie a fost scandalul permanent? Brusc, toate marile teme in disputa au fost transate. Nici un scandal nu mai are miza reala. Marile suspansuri aducatoare de adrenalina ("ne unim, nu ne unim" sau "iesim de la guvernare ba-da ba-nu") au disparut. Divortul a fost pronuntat, dar, in mod sadic, partajul se amana mult, iar sotii sunt nevoiti sa locuiasca impreuna. Ce fac ei, in consecinta? Nu se mai baga in seama. Trec unul pe langa altul cu privirea in podea sau in tavan. Adica tocmai ceea ce observa deunazi doamna Macovei.

Este o situatie interesanta, care nu va dura foarte mult. Actuala coalitie a reusit sa ajunga intr-un singur an intr-o situatie la care vechea coalitie cederista "a muncit" trei ani, semn de maturizare si de profesionalizare. Ma refer la starea de lehamite politica reciproca. Ca si atunci, si acum va urma natural etapa "Cum a fost posibil, cine a fost de vina pentru toate astea?". In anul 2000 liberalii pareau sa nu-i fi cunoscut niciodata pe taranisti, iar democratii dadeau de inteles ca fusesera adusi la guvernare legati la ochi, fara sa stie unde si cu cine trebuie sa coabiteze. Deja premierul Tariceanu se antreneaza pentru aceasta etapa si amplifica mult zona "mostenirii dezastruoase" atunci cand asaza cauzele inundatiilor pe timpul lui Ceausescu (problemele financiare ale tarii isi au cauza, probabil, in perioada lui Dej, cand s-a nascut domnul Vladescu).

Asa se face ca, in acest moment, Romania seamana mult cu o locomotiva parasita de mecanici si pe care comisarii de la Bruxelles se chinuiesc sa o aduca in gara convenita folosind telecomenzi si macazuri electronice. In vagoanele de clasa a doua insa lumea e ingrozita la fiecare curba luata in viteza. Doar in vagonul restaurant e bucurie si petrecere. Nu trebuie sa va mai spun cine se afla acolo.