De ce ar fi bine ca Traian Băsescu să fie reales

Abordând la telefon (discuţie înregistrată de cine trebuie!) cu un tip inteligent prezidenţialele din acest an, am căzut de acord amândoi că Traian Băsescu va fi reales chiar din primul tur. Dar că, pentru viitorul României, ar fi poate bine să se întâmple aşa ceva.

Poate că încă un mandat de cinci ani al lui Traian Băsescu va lecui o dată pentru totdeauna acest popor de guguştiuci de nostalgia după insul care să-l călărească.

Nu mai departe, în decembrie 1989, poporul român ieşise pe străzi pentru a-şi striga fericirea de a fi scăpat de un om care, crezându-se atoateştiutor, transformase o întreagă ţară într-o sală de dirigenţie, prin care el se plimba cu varga, gata să lovească peste deşte pe oricine îndrăznea să nu-l asculte cu suflarea tăiată de emoţie şi ochii beliţi de admiraţie.

Acum, din câte se vede, acelaşi popor, cu aşa-zisa elită în frunte, îşi doreşte un nou Diriginte, care să spună bărbaţilor cum să se încheie la prohab şi femeilor cum să-şi schimbe tampoanele.

Cum vor arăta cei cinci ani care ne aşteaptă după ce Traian Băsescu, hăhăind specific, va fi dus la Cotroceni pe carul de triumf la care vor împinge Mircea Geoană şi Emil Boc, plesniţi peste fese cu biciul de Elena Udrea, ne putem face o imagine din ceea ce se întâmplă de când alianţa dintre PD-L şi PSD a făcut din Traian Băsescu Stăpânul  absolut al României.

Partidele politice, instituţiile care, într-o democraţie, asigură echilibrul dintre Putere şi Opoziţie au fost reduse la nişte balegi cu sclipici. PD-L-ul execută fără să crâcnească toate hachiţele de om trezit cu fundu-n sus ale lui Traian Băsescu.

Ocupat cu înfulecatul la ciosvârta Puterii, PSD-ul tace complice. PNL-ul e într-o continuă fierbere de maţe. Toate instituţiile statului de drept zac întinse pe podele cu coloana vertebrală ruptă. Parlamentul a devenit o instituţie pe cât de penibilă pe atât de inutilă, o dată ce Guvernul Boc îi dă cu flit adoptând ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă.

Presa se consumă zilnic în isteriile artificiale livrate de băieţii deştepţi, care i-au mirosit păcatul definitoriu: absenţa spiritului critic.

Fără Opoziţie, fără pânda presei, fără teama de instituţiile statului de drept, Traian Băsescu se desfăşoară în plenitudinea pornirilor sale de nou Ceauşescu al naţiei.

Se manifestă ca un super prim-ministru. Se duce la Bruxelles, la o reuniune la care erau invitaţi premierii, fără a catadicsi măcar să ne spună în ce gară l-a uitat pe Emil Boc, închis la magazia de bagaje. Vine când are chef la şedinţele de guvern. Când n-are chef îl cheamă pe Emil Boc la Cotroceni.

Îşi pune fata pe lista europarlamentară a PD-L. A făcut din Elena Udrea pompadura guvernului Boc. Fabrică spioni, îl trimite pe Adrian Năstase în judecată, îl ia peste picior în public pe primul-ministru, pentru că e scund, şi pe procurorul general, pentru că e înalt, impune adoptarea peste noapte a celor trei Coduri, pune România în conflict cu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Brav Diriginte al Republicii, Traian Băsescu ţine lecţii tuturor instituţiilor şi categoriilor profesionale. Le spune băncilor cum să dea credite. Poliţiştilor cum să dea cu bulanul. Parlamentarilor cum să voteze. Ziariştilor cum să scrie. Magistraţilor cum să judece. Nici măcar celălalt Diriginte, Împuşcatul de la Târgovişte, n-a avut în două decenii şi ceva o asemenea nerăbdare de a spune tuturor ce să facă şi ce să dreagă.

În sine, datul cu părerea nu e o prea mare nenorocire, mai ales în gubenia Românie (cum îi zice Stelian Tănase în al său roman Mefisto). Suntem ţara lui Cocoşilă din Moromeţii lui Marin Preda cel care le ştie pe toate. Nenorocirea în cazul lui Traian Băsescu e faptul că părerile sale nu sunt simple păreri, ci indicaţii, dar mai ales că ele mărturisesc o înţelegere autoritaristă a lumii.

Recent, Traian Băsescu a poruncit guvernului şi Parlamentului cum să procedeze în cazul Codurilor României. Codul penal, Codul de procedură penală, Codul civil, Codul de procedură civilă alcătuiesc peste tot în lume temelia Justiţiei. De aceea, peste tot în lume, ele sunt dezbătute temeinic în Parlament.  Ce indicaţii a dat domnul Diriginte al naţiei?

Codurile să fie adoptate rapid de guvern. După aceea, ele să fie trimise la o Comisie parlamentară specială care le va dezbate pînă la 15 mai. Observaţiile comisiei vor fi trimise guvernului, care le va adopta prin asumarea răspunderii. Scurt şi surprinzător. Ca un coit într-un bordel din portul Amsterdam!

După ce vor fi adoptate în acest stil de Kîrgîstan Codurile, nu va fi nici o problemă să se treacă la adoptarea unei noi Constituţii. Una care să prevadă transformarea României într-o monarhie prezidenţială ereditară.

După preşedintele pe viaţă Traian Băsescu, va urma în chip automat fiica sa Elena Băsescu.