De ce e ocolit Parlamentul

Conducerea pe şest a ţării

Deşi au trecut două luni şi ceva de la instalare,  Guvernul n-a elaborat până acum nici un plan anticriză. Şedinţele de guvern n-au abordat o singură dată vreo măsură serioasă vizând criza. Cu mici excepţii, Ordonanţele de Urgenţă nu vizează măsuri cerute de situaţiile extraordinare provocate de criză.

Cum se explică acest incredibil abuz de Ordonanţe de Urgenţă pe fondul unei reduceri a Parlamentului la un rol decorativ?

O întrebare legitimă din cel puţin două motive:

1) O serie de Ordonanţe de Urgenţă n-au nici o legătură cu vreo “situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată”.

2) Guvernul deţine în Parlament o majoritate zdrobitoare. Ce l-ar costa să înlocuiască Ordonanţele de Urgenţă cu proiecte de legi trimise Parlamentului spre dezbatere şi votare?

Aceste întrebări legitime îşi găsesc răspuns imediat dacă ne aplecăm puţin asupra conţinutului şi felului în care au apărut aceste Ordonanţe. Ordonanţe de Urgenţă precum cea a tichetelor de vacanţă, cea a reabilitării termice, cea a desfiinţării Cancelariei premierului, cea a achiziţiilor publice sunt clar măsuri menite a favoriza doar miniştrii PD-L şi, prin ei, clientela politică a PD-L. Cea a tichetelor de vacanţă îi dă Elenei Udrea pe mână firmele de turism. Cea a reabilitării termice îi dă lui Vasile Blaga pe mână firmele de construcţii. Cea a desfiinţării Cancelariei îi dă pe mână Danielei Andreescu toate agenţiile guvernamentale. Cea a achiziţiilor publice dă miniştrilor PD-L posibilitatea de a face escrocherii cu achiziţiile publice revenite, toate, clientelei politice a PD-L.

Ordonanţele de Urgenţă nu sunt puse în dezbatere publică. Imensa lor majoritate au fost scoase din pălărie de Emil Boc, după o convocare la Cotroceni.

E limpede că ele nu sunt impuse de coaliţie (nici una nu s-a dezbătut în vreun for al PSD), ci de întâlnirile cu Traian Băsescu. De altfel, o Ordonanţă de Urgenţă precum cea privind desfiinţarea Cancelariei premierului dă pe mâna Danielei Andreescu, fostă consilieră la Cotroceni şi amică a Elenei Udrea, un sac de bani. Ca să-şi rostuiască bogata sa clientelă, Traian Băsescu nu mai trebuie să-l sune pe Emil Boc.

În tactica adoptată de cei doi, premierul trebuie să rămână deasupra oricărei bănuieli. Nu atât din grija pentru imaginea publică a provincialului Emil Boc, ci din preocuparea de a nu atrage agenţia. Una e ca un mişmaş să-l facă premierul, şi alta e ca acest mişmaş să-l facă un om din umbră, precum secretarul general al Guvernului.

Din aceste două realităţi nu e prea greu să înţelegem de ce e ocolit Parlamentul:

1) Şedinţa de guvern se desfăşoară departe de ochii opiniei publice. Un proiect de lege trimis la Parlament ajunge lesne la presă. O Ordonanţă de Urgenţă e adoptată în cel mai mare secret.

2) Indiferent de formaţiunea din care fac parte, miniştrii unui guvern alcătuiesc o gaşcă. Dar s-a văzut până acum un ministru ieşind în public pentru a declara că n-a votat o măsură propusă unei şedinţe de guvern.

Miniştrii PSD, singurii care ar putea crâcni, fac şi ei parte din gaşcă.

Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un proiect de lege ar ajunge în Parlament.

Mai întâi, el ar fi luat la bani mărunţi de Opoziţie. Gura mare a acestei Opoziţii mici ar atrage atenţia asupra dedesubturilor dubioase ale legii.

Parlamentarii PSD nu alcătuiesc un tot unitar. Mulţi nu fac parte din Gaşca din Kiseleff care a pus PSD la remorca lui Traian Băsescu. În comisii, în plen, aceştia s-ar opune, ar avea obiecţii, ar face declaraţii presei.

Şi astfel, deşi în Parlament Alianţa are 70%, proiectele de legi cu cântec ar risca să cadă sau să fie modificate.

De ce abuzează Emil Boc de Ordonanţe de Urgenţă?

Pentru că, prin ele, PD-L şi Traian Băsescu îşi consolidează poziţia financiară în faţa PSD.

Europarlamentarele şi prezidenţialele cer bani şi iar bani.

Aceştia trebuie obţinuţi acum, printr-o succesiune de Ordonanţe de Urgenţă şi nu prin legi ce pot fi tărăgănate în Parlament.

Şi după ce se va vedea cu banii la teşcherea, PD-L va da un picior în fund PSD.

Tot de interese personale ţine şi luarea în secret a unor decizii vizând relaţiile externe ale României.

Aşa cum, de altfel, a sesizat presa ucraineană în cazul spionului şi cea maghiară în cazul anulării zborului, denunţarea Kievului şi ostilitatea faţă de Budapesta îşi au cauzele în campania electorală începută deja de Traian Băsescu. Adăugate implicării anticonstituţionale în actul guvernării, ele vor să adâncească imaginea unui Nicolae Ceauşescu al României zise şi democratice.