x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce faci asta?.

0
Autor: Tudor Octavian 12 Iun 2011 - 21:00

Daca as fi intrebat: "De ce faci as­ta?" – de ce imi vad de treburi, de­si nimic din ce fac nu mai in­seam­na ce credeam candva ca trebuie sa insemne, de ce ma agit, cand as pu­­­­tea sa lenevesc, de ce nici nu ter­­­­­min bine un lucru si-mi fac griji pen­­­­tru ce-ar fi sa urmeze mai de­par­­­­­te – n-as sti ce sa raspund. Pana pe la 50 de ani stiam si as fi venit cu un raspuns de toata frumusetea, fa­­­­­ra sa astept sfarsitul intrebarii.

Pa­­­­­­na pe la 50 de ani aveam ras­pun­­­­­­suri chiar si la intrebarile care nu aveau sa-mi fie adresate niciodata. Le adunasem din carti, gan­di­te si articulate de altii, din pa­la­vra­gea­la colegiala despre sensul vie­tii si al creatiei, despre dragoste si vii­tor. Mai ales despre viitor. Apa­­reau multe culegeri cu ziceri pline de spirit, aforisme, paradoxuri, cu­ge­tari ale unor oameni de seama, carti cu citate din varii scrieri filo­zo­­fice si literare, care ma umpleau de invidie si de avant. Invidie, fiind­ca ideal ar fi fost sa le semnez eu ca autor, si avant, intrucat imi fermentau mintea si uneori imi reusea si mie cate un putin ase­ma­na­tor. Unele aforisme si gandiri radicale imi reveneau adeseori in me­morie, ca muzicile auzite de mult carora nu le mai stii autorul si nici desfasurarea de odinioara a melodiei. Un ecou, dar unul in­car­cat de sentiment.

Am existat conform cu cele zise si scrise de altii, iar ce-i tulbu­ra­tor e ca unii au luat in grav ce zi­ceam si scriam eu, cu toate ca nu era decat in parte ceva venit de la mine. Mai, Tudore, mi-a zis nu demult un fost coleg de faculta­te, sa stii ca ai spus tu o vorba si atat de bine mi-a picat, ca m-am tinut de ea si nu regret. Cand mi-a citat "vorba", mi-a venit sa intru in pa­mant de jena. Era un citat din Lec, un polonez care innebunise lumea cu aforismele sale si care circulau si la noi in regim de adevaruri in­contestabile.

Si cu ce m-am ales daca acum nu am nici un raspuns destept, so­lid, demn de tinut minte la intreba­rea "De ce faci asta?". M-am ales cu facutul, care nu mai are nevoie de intrebari si raspunsuri. Un ras­puns tot ar fi, dar nu insist cu el, pen­tru ca pare marcat de trufie. De ce faci ceea ce faci? Pentru ca asa m-am nascut.

Nu ne robotizam, mai degraba ne restrangem la ce a fost si a ra­mas mai durabil in noi, fara sa rea­li­­zam, in timp real, ca e durabil, ca asta o sa fim pana la capat. Re­com­­pensa ar fi placerea de a face. Nu mai semnez condica, nu-mi im­pune nimeni cadenta si un program, nu decontez raspunderi si com­plexe ierarhice, si daca pare ca fac mai mult decat mi-ar impune-o varsta, sanatatea, mersul vremu­ri­lor si absenta oricarei idei de vii­­­tor, e pentru ca n-am o norma a fa­cu­tului. Din placere rezulta in­tot­deauna mai mult ca din teama, foa­me, imitatie, vanitate...

Citeşte mai multe despre:   apariţii editoriale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de