O doamnă profesoară de liceu, soția unui prieten din copilărie, a ieșit anul trecut la pensie. Întâmplarea a făcut să fiu de față când i-a venit decizia de pensionare. Doamna fostă profesoară de liceu, căci asta devenise între timp, urma să primească, după mai bine de 30 de ani de activitate în aceeași unitate școlară, din care vreo șase în funcția de director adjunct, fix 1290 de lei pe lună. Am văzut-o izbucnind în plâns. Mi-a explicat, după ce s-a liniștit, de ce plânsese. Am crezut tot timpul, mi-a spus ea, că însemn ceva mai mult pentru societate.
I-am înțeles și supărarea, și revolta, închipuindu-mi, la fel ca proaspăta pensionară, că valoarea socială a unui profesor de liceu, care se reflectă în cele din urmă în pensie, nu poate fi totuși atât de mică! Tot așa, valoarea doctorilor rezidenți, ce primesc salarii de sub o mie de lei pe lună. Să nu mai vorbesc de profesiile din zona culturii! Până mai zilele trecute, am făcut greșeala de neiertat de a mă situa de partea acestora. Și asta pentru că nu aveam încă habar de sumele pe care le-au încasat în ultimele două luni ale anului trecut domnul Rușine și ceilalți mari supraveghetori fiscali ai țării. Doar 74.000 de euro! Numai atât a primit domnul pomenit mai sus, în vreme ce domnul prim adjunct Dăianu a trebuit să se mulțumească, of, Doamne, cu vreo două mii de euro mai puțin! Am putea continua cu alte exemple, fiindcă lista e lungă. Dar, fiind vorba de sume din ce în ce în ce mai mici, n-am face decât să ne umplem de revoltă, întrucât li se cuvenea tuturor mai mult. Dar n-a fost de unde! România, cum bine se știe, e o țară săracă. Și ca și cum asta n-ar fi de ajuns, mai are de suportat și ifosele profesorilor de liceu, care ies la pensie, ale medicilor rezidenți ce stau cu mâinile încleștate pe beregata bugetului, aproape sufocându-l, plus șleahta celor din cultură, care chiar că nu produc nimic, sunt plătiți, se poate spune, din milă!
Păi de unde, oameni buni, să primească domnul Rușine drepturi bănești la nivelul valorii sale sociale? Ca să nu mai zicem de ce-ar merita în plus, dacă e să ne gândim la cheltuielile pe care le are de făcut. Dacă noi, nemerituoșii social, abia ne descurcăm cu cele 2-3 camere ale apartamentelor din dotare, dumnealui cum s-o scoată la liman cu zecile de încăperi ale hotelului personal din Sinaia?
Cu riscul de a-l supăra pe prietenul meu din copilărie, declar deschis că mă desolidarizez de plânsul soției sale. Din pricina celor de teapa ei nu ne plătim cum trebuie profesioniștii. Ar trebui să ne fie tuturor rușanu! Iar pe domnii Rușine și Dăianu îi rugăm să ne ierte, asigurându-i că în preajma Paștelui vom ieși în stradă, pentru a convinge guvernul să le acorde mai mulți bani de la buget pentru prime.