De ce nu iubim Aliantele

Partidele care nu se inteleg la guvernare, de fapt, nu se inteleg la jaf.

Partidele care nu se inteleg la guvernare, de fapt, nu se inteleg la jaf.

Imi e din ce in ce mai limpede ca actuala criza politica, mai bine zis nesfarsita dezbinare din Alianta D.A., nu seamana prin nimic cu raca de si mai prost gust din defuncta Conventie Democrata. In Alianta D.A., lupta pentru intaietate la portia mare cei care au distrus atunci Conventia. Bine pentru tara ar fi sa nu existe un invingator. Cum Opozitia e lipsita de idei si obosita, la randu-i, de tensiunile interne, Alianta D.A. a dezvoltat un fel de serviciu propriu de autocontrol. Aliatii se pandesc la greseli intre ei si se parasc la popor cand raman descoperiti. Cearta din Alianta duce, in pofida a ceea ce crede PSD-ul, nu la dizolvarea ei, ci la perfectionarea metodelor si mijloacelor jafului la nivel inalt. PSD-ul fura cu trufia celui care se credea neam cu vesnicia: imprundent, la vedere, in dispretul legilor. Liberalii si democratii isi imputa reciproc inabilitatile, in cauza unui jaf ordonat, sistematic, cu toata acoperirea in legi, ordonante, contracte si voturi ale Parlamentului. Nu de opinia publica se sinchisesc liberalii si democratii, ci de veghea aliatului.

Pe masura ce PNL-ul si PD-ul se indarjesc unul contra celuilalt, eu, cetateanul de rand - fiindca ziaristul este si el un cetatean de rand, dar mai informat si cu vocatia analizei - , incep sa cred ca, pana una, alta, e de bine. Ca de rau ar fi fost ca PNL-ul si PD-ul sa se inteleaga, sa nu razbeasca dinauntrul Aliantei nici o suparare, sa fim condusi de un al doilea PSD, ce a invatat de la primul ca eternitatea la guvernare trebuie pregatita din chiar ziua castigarii alegerilor.

Intr-o vreme, simpatizam, ca toata lumea de altfel, pe fata si hotarat cu cativa oameni politici. Acum, ca toata lumea de altfel, nu-mi mai stric trairile pe parlamentari si pe sefi de partide. Nici macar pentru Basescu nu nutresc sentimente prietenesti. La noi insa, daca nu urasti, inseamna ca iubesti. Ce apreciez la modul cinic la Basescu e constanta in caracter. A spart, de cand s-a apucat de politica, toate gruparile de care a apartinut, aplicand profesionist vechiul adagiu imperial "Dezbina si stapaneste!". E neindoielnic ca nu-si va modifica, de dragul unei democratii care inca nu s-a debalcanizat, nici telurile, nici caile prin care poate sa le atinga. Nemaiavand ce sparge in sus, sparge in jos. Si neputand sa sparga departe, in PSD, sparge aproape, in Alianta D.A. Ce, parca el n-ar vrea sa fie altcumva? Dar ce sa faca, daca - intocmai scorpionului care, in mijlocul raului, o otravea pe testoasa care-l trecea in spinare - asta ii e firea!?

Partea, intr-adevar, rea de tot in actuala conjunctura continentala e ca nu a aparut nici un doritor de Presedintie, care sa ne convinga c-ar putea europeniza cumva clasa politica si ar pune-o sa lucreze pentru Romania.