De ce nu ne-a explicat Traian Băsescu?

La finele reuniunii informale a şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene, convocată la Bruxelles pentru 1 martie 2009, Traian Băsescu a ţinut o conferinţă de presă. Potrivit noţiunii, Conferinţa de presă cuprinde  două momente: un discurs al celui care a convocat-o, zis şi statement, şi întrebări din partea jurnaliştilor. Cel de-al doilea moment poate fi suspendat în două cazuri: când vedeta conferinţei sau purtătorul de cuvânt anunţă din start că nu se vor pune întrebări; când presa n-are nici o întrebare de pus.

În practica mondială a conferinţelor de presă, momentul întrebărilor e anulat numai şi numai dacă vedeta impune asta. Cu excepţia regimurilor de tip Lukaşenko, excelent în mimarea democraţiei, nu se întâmplă ca al doilea moment să nu aibă loc din cauza jurnaliştilor prezenţi. Ba mai mult, chiar şi atunci când vedeta anunţă că nu se vor pune întrebări, jurnaliştii, drăcuşori împieliţaţi, tot pun, asumându-şi riscurile de a fi bruftuluiţi. La Conferinţa de la Bruxelles s-a petrecut o bizarerie:

Deşi Traian Băsescu i-a invitat pe cei prezenţi să pună întrebări, nu i s-a pus nici o întrebare.

Reuniunea informală de la Bruxelles a fost nu numai importantă pentru poziţia adoptată de Uniunea Europeană faţă de criza mondială, dar şi senzaţională în plan mediatic prin acţiunea unor state din Europa Centrală şi de Est vizând instituirea unui ajutor de urgenţă de 190 de miliarde de euro menit să le ajute la ieşirea din criză.

În discursul său, Traian Băsescu a declarat că, deşi a participat la reuniunea Grupului de la Vişegrad, România a avut o poziţie foarte clară: asemenea formate nu sunt oportune. Temeiurile iniţiativei Grupului de la Vişegrad au fost dezvăluite de Bogdan Chirieac într-un excepţional comentariu, dovedind o dată în plus că e cel mai bun publicist român în materie de politică externă.

Sub titlul "Dezbrăcaţi-i pe săraci!", Bogdan Chirieac arată că, în prezent, Vestul se pregăteşte să sacrifice Estul pe altarul crizei.

Iniţiativa Grupului de la Vişegrad viza crearea unui factor de presiune din partea săracilor Europei pentru ca bogaţii să ţină cont şi de ei.

Din Declaraţia lui Traian Băsescu s-a înţeles că România nu numai că nu s-a asociat acestui demers, dar, mai mult, l-a şi denunţat ca o sfidare adusă solidarităţii în Uniunea Europeană.

În stilu-i tipic, cel de a nu catadicsi să se explice, deoarece, nu-i aşa?, România e un fel de vapor având drept căpitan pe Traian Băsescu şi drept echipaj vreo 20 de milioane de suflete, domnul preşedinte n-a dat prea multe lămuriri asupra poziţiei României.

Pentru jurnaliştii români prezenţi faptul ar fi trebuit să reprezinte un izvor de întrebări.

Cum ar fi:
1) De ce nu e de acord România cu iniţiativa de la Vişegrad?

2) E conştient Traian Băsescu de faptul că, în acest fel, România s-a rupt de "săracii" Europei pentru a deveni coada de topor a "bogaţilor" Europei?

3) Dacă a refuzat iniţiativa unui ajutor, de unde va face rost de bani România?

Dacă aceste întrebări ţin, să zicem, de specializarea în treburile UE, lucru imposibil la cei din sală, ziarişti acreditaţi la avionul prezidenţial, o alta, cea mai importantă de fapt, ţinea de pregătirea lor. Şi anume:

O asemenea poziţie a României e o chestiune de interes naţional, de o importanţă crucială pentru locul şi rolul ţării noastre în Uniunea Europeană, oricum mult mai importantă decât gramatica Elenei Băsescu, zisă şi listaca lui tăticu'.

În acest context nu era normal, oare, ca Traian Băsescu să fie întrebat cu cine s-a consultat înainte de a pleca spre Bruxelles, o asemenea poziţie - repetăm - având nevoie să fie asumată şi de alte instituţii: Guvern, MAE, Parlament?

Şi, totuşi, nu pot decât să-i înţeleg pe jurnaliştii prezenţi că n-au pus o astfel de întrebare:
1) La finele conferinţei de presă, Traian Băsescu i-a tratat ca pe nişte mucoşi de grădiniţă educatoarea ajunsă lamenopauză, zorindu-i să plece la avion.

2) În ţară, nici una dintre instituţiile statului de drept n-a reacţionat la poziţia asumată de Traian Băsescu.

Păi dacă premierul, ministrul de Externe, şefii Parlamentului au considerat că la Bruxelles nu s-a întâmplat nimic deosebit, de ce să fie mai breji sărăcuţii jurnalişti, şi aşa îngrijoraţi că Traian Băsescu ar putea să plece la Bucureşti fără să-i mai aştepte?