De ce nu protestează bancherii la neînțelegerile privind darea în plată?

Întrebare: Proștii trebuie să poarte botniță? Răspunsul este da, dar ce vină au ceilalți. Pentru că așa cum am scris de curând democrația nu e dreptul prostului de a avea păreri, ci obligația de a ține gura închisă când problemele îl depășesc ca și complexitate.

Apropo de complexitate, dacă te apuci să promulgi ceea ce nu înțelegi, cum ar fi darea în plată, care dă bine la electorat, nu vei face decât să amplifici măsurile de distrugere a economiei venite pe fondul  coronavirusului, consolându-te că oricum nu le are nimeni la inimă pe bănci .

Ceea ce nu pricep e de ce bancherii nu au nicio părere în legătură cu ceea ce li se întâmplă. Probabil pentru că sunt conștienți că-s nepopulari și știu și de ce. Sunt aceiași!

Singura soluție sinceră pe care pot s-o dau pentru o mai bună înțelegere și evaluare a situațiilor este ca discuțiile pe o anumită speță să nu fie purtate între mai mult de două persoane în același timp.

Iar cu această ocazie poate că merită repuse pe tapet riscurile dării în plată. Principalul risc este cel sistemic, deoarece legea conţine elementul de retroactivitate. Ceea ce menţine conflictul dintre debitor şi creditor. La mijloc sunt nişte contracte în derulare, ce nu vor genera consecinţe neapărat acum, ci peste 5 - 10 ani. Ceea ce face ca riscul sistemic să se păstreze.

Și atunci când garanţiile imobiliare vor fi puse în braţe băncilor, va avea loc o micşorare a preţului imobilelor pe piaţă, de la acest nivel încolo, deja amenințat în contextul Covid-19. După care, băncile vor fi nevoite să ceară garanţii suplimentare clienţilor care n-au solicitat darea în plată. Măsură care îi va determina să renunţe la imobile şi să ceară închiderea creditului şi pe cei ce nu-şi propuseseră aşa ceva. Fapt ce va antrena o nouă scădere de preţ a imobilelor.

Exact un astfel de episod, de ieftinire a activelor s-a observat pe timpul Bancorex, atunci când cei care au dat în plată imobilele şi le-au recuperat de la AVAB la o zecime din preţ.

În fine, în condiţiile în care avem de-a face cu un impact greu de estimat al legii dării în plată, ne punem problema dacă există instrumente de hedging care să ajute băncile să gestioneze riscul indus.

Dacă există, ar fi interesant de ştiut care ar fi. Dacă nu, apare întrebarea cum ar trebui să arate un produs care să permită gestionarea unui risc retroactiv.

Sigur, cu precizarea că înainte de acest lucru se pune problema ca riscul de dare în plată să fie remunerat suplimentar. Asta împreună cu o altă mențiune și anume că amânarea plății ratelor pe fondul coronavirusului echivalează pentru creditori cu darea în plată.

Dar dacă tot nu le are pe bănci nimeni la suflet, de ce să nu le desfiinţăm, deoarece e un păcat să pui preţ pe timp? Fiindcă statul şi-ar satisface necesităţile de finanţare doar pe baza fiscalităţii. Ceea ce ar distruge businessul şi locurile de muncă. Sau angajaţii care ar rămâne fără bani cu două-trei zile înainte de leafă ar fi constrânşi să vândă din casă, în loc să apeleze la overdraft.

Din câte se vede, băncile sunt folositoare, n-ar trebui închise, pentru că atenuează mişcările dure împotriva mediului de afaceri şi induc stabilitate la nivelul individului. Îi oferă statului un răgaz să-şi pună la punct problemele structurale, ca să renunţe apoi să mai majoreze taxele.