De ce nu se uită munţii la televizor

Ce frumos gandesc muntii! Ma aflu chiar in creierii lor cand scriu aceste randuri, ceea ce imi da posibilitatea sa le ating, daca ma puteti crede, gandurile cu mana. Am curajul sa spun ca frumusetea gandirii muntilor vine de la faptul ca ei nu se uita niciodata la televizor. Muntii traiesc in afara placerii perverse de a fi mintiti si de a minti. Singurul scop al existentei lor pe lume este cel de a fi doar ceea ce sunt. Nu se cunoaste, cel putin pana in clipa de fata, cazul vreunui munte care sa fi vrut sa devina podis sau campie fiindca era intr-un anumit moment mai profitabil sa fii asa ceva, dupa cum nu se cunoaste nici cazul primirii vreunui podis sau vreunei campii in randul muntilor, indiferent de ploconeala ori insistentele acestora.

Gandul suprem al muntilor este cerul! Poate ca in ochii verzi ai padurilor ce ma privesc dinspre cer eu nu sunt altceva decat o furnica. As putea fi strivit oricand sub talpa maretiei muntilor. In loc sa faca asta, ei isi impart si gandurile, si maretia cu mine. Cum sa nu-ti vina sa chiui de bucurie? Si cum sa nu te grabesti sa constati ce convenabil poate fi uneori sa fii om? Un om caruia nu-i cere nimeni impozit pe privilegiul de a se inchipui coparticipant la zamislirea cerului ce se bolteste peste lume. Si care are ambitia de a nu mai avea nicio ambitie, ci doar o singura dorinta, cea de a se scurge cat mai incet cu putinta scurta vesnicie ce i-a fost data. Un om care nu vrea in tot acest timp decat memoria ierbii si a pietrelor, a vantului si a izvoarelor ce se transforma in rauri si paraie. Pare de necrezut, dar iarba, pe care o pasc proastele de oi si insinguratele de ciute, habar nu are cine este Basescu. Raurile si paraiele nu par sa se sinchiseasca de toapele de Dambovita si de nuntile lor. Pietrele si aerul tare al inaltimilor n-au auzit niciodata de clujeanul fioros Daniel Morar. Poate d-aia n-are niciunul dintre acestia vreo putere asupra lor. Niciun decret prezidential nu poate obliga iarba sa pasca oile si sa se sperie de lupi. Nicio ocheada a Elenei sau a Ebei nu poate convinge paraiele sa curga altfel decat la vale, iar apele raurilor sa se transforme in lapte si miere. Nicio ancheta a procurorilor anticoruptie nu poate sa smulga vreo marturisire de la pietre.

Ce minunatie sa te lasi pentru cateva zile la cheremul felului in care gandesc muntii! Imi vine sa urlu de ciuda ca nu pot face asta toata viata.Viata! Doamne, cum ne batem joc de ea, lasandu-i pe unii dintre cei din televizor sa ne striveasca sub talpa minciunilor lor! Noroc cu faptul ca ierbii de pe culmi si paraielor nu le pasa deloc, dar chiar deloc de alde Basescu. E de inteles ca muntii sa nu aiba ce imprumuta de la noi. E insa de neinteles de ce noi, oamenii, nu imprumutam nimic de la ei. Un strop, macar un strop, daca nu se poate mai mult, din maretia si din demnitatea lor!