De ce nu trebuie privatizate Posta Romana si CEC

Procesul de restructurare economica a jucat un rol important in dezvoltarea Romaniei postdecembriste. Inchiderea capitolelor de negociere, admiterea Romaniei ca membru cu drepturi depline in UE, consolidarea finantelor publice si stabilitatea financiara constituie premisele pentru un alt model de comportament politic in Romania europeana. Reformele structurale nu s-au incheiat insa. Mai sunt multe lucuri de facut in domenii precum educatia, sanatatea sau sistemul de pensii. Eficientizarea serviciilor publice reprezinta o conditie esentiala pentru imbunatatirea nivelului de trai al cetatenilor Romaniei, iar autoritatile trebuie sa aloce resurse considerabile in acest scop.

Cu toate acestea, politica promovata de Guvernul Tariceanu nu urmareste satisfacerea intereselor nationale. Coalitia condusa de liberalo-democrati incearca, de la pre-luarea mandatului, privatizarea unor institutii foarte importante pentru statul roman - CEC si Posta Romana. Nu exista nici un fel de obligatii ca cea mai veche banca romaneasca sa treaca in mainile unor companii straine. De asemenea, nu ne cere nimeni sa vindem o institutie de prestigiu asa cum este Posta Romana. Atat Casa de Economii si Consemnatiuni, cat si Posta Romana sunt institutii reprezentative ale statului roman si nu exista argumente suficient de puternice pentru ca ele sa treaca in proprietate privata.

Nu sunt nici nationalist si nici extremist atunci cand incerc sa-i conving pe actualii guvernanti ca privatizarea CEC si a Postei este o masura gresita pe termen mediu si lung. Este adevarat ca cele doua institutii trebuie restructurate in profunzime. Atat Posta Romana, cat si CEC au nevoie de un model nou de management, orientat catre imbunatatirea serviciilor publice si a relatiei cu clientii. Aceste schimbari sunt obligatorii, dar ele nu presupun trecerea celor doua institutii in portofolii private, eventual straine.

Tara noastra are astazi nevoie de institutii romanesti. Statul roman are nevoie de repere de identitate o data ce, de la 1 ianuarie 2007, va intra in "hora" europeana. Privatizarea Postei, o institutie care nu are pierderi, care are, in schimb, o infrastructura bine dezvoltata si care beneficiaza de serviciile unui personal bine instruit, inseamna o mare eroare politica. Consecintele unei astfel de greseli grave se vor resimti insa cu multa vreme dupa ce Guvernul Tariceanu nu va mai fi.

Schimbarea managementului in cazul Postei Romane este imperios necesar. Institutia trebuie sa se concentreze pe imbunatatirea serviciilor oferite, largirea gamei de produse si cresterea increderii cetatenilor in activitatea desfasurata. Posta Romana reprezinta un instrument important pentru stabilitatea financiara. Ea poate fi asemanata cu o institutie bancara prin care se deruleaza miliarde de euro anual.

Privatizarea Postei, precum si cea a CEC ar conduce la un dezechilibru pe piata in relatie cu perspectivele de dezvoltare ale tarii noastre pe termen mediu si lung. Ele reprezinta ultimele institutii ale statului cu o importanta sociala majora, care trebuie sa fie pastrate de statul roman in interesul cetatenilor sai. Pastrarea pachetului majoritar de actiuni atat la Posta, cat si la CEC reprezinta un semn de demnitate nationala.

Politicienii aflati astazi la Putere nu reusesc sa priveasca dincolo de mandatul de patru ani care le-a fost incredintat de Parlament. Coalitia este mult mai preocupata de conflictele politice interne si afacerile partinice, ca sa realizeze impactul pe care cele doua institutii il au in economia si societatea romaneasca. CEC poate fi o solutie pentru transformarea statului romanesc, in vreme ce Posta Romana poate deveni un reper intr-o societate europeana.