x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale De ce să le ţinem isonul celor care ne prezic defectarea plăţilor?

De ce să le ţinem isonul celor care ne prezic defectarea plăţilor?

de Adrian Vasilescu    |    06 Iul 2009   •   00:00

O ştire a făcut vâlvă la sfârşitul săptămânii trecute. O ştire şocantă, aruncată pe piaţa internaţională de o mare agenţie de presă, care cita un recent raport al RBS Group. Şi care includea România între ţările din Europa de Est ce vor intra în 2009 în incapacitate de plată.



Era joi dimineaţa. Ştirea a circulat, a fost comentată, interpretată. Iar după câteva ore un post de televiziune a aflat că, de fapt, o adnotare din raportul în cauză fusese redactată trunchiat.

Adnotarea din raport cuprindea două fraze. Prima suna alarmant: "Includerea Ungariei, României, Letoniei şi Ucrainei în categoria ţărilor cu potenţial de risc are loc ca urmare a faptului că toate cele patru ţări au fost obligate să apeleze la FMI pentru fonduri de urgenţă în decursul ultimului an". Urma însă cea de-a doua frază, care lămurea lucrurile: "Totuşi, România iese din categoria de risc în 2009 datorită faptului că deficitul de cont curent şi, implicit, nevoia de finanţare externă se ajustează rapid ca urmare a scăderii cererii interne". Aşadar, agenţia (internaţională) care a dat ştirea încurcase foile calendarului. Pentru că a reţinut doar prima afirmaţie, ce se referea la un potenţial de risc al României indus de deficitele externe mari din anii 2007 şi 2008. Dar a ignorat precizarea că ţara noastră iese din această categorie de risc în 2009. În consecinţă, ne-am trezit în mass-media cu unele comentarii în care, făcându-se trimitere la recentul raport al Royal Bank of Scotland, era consemnat faptul că România ar putea înceta plăţile.

Am văzut că ştirea, prezentă în ziarele de vineri fără erata de la RBS, n-a produs panică. Dar nu mă îndoiesc că a turnat gaz peste focul încins în jurul dezbaterii de la noi despre efectele crizei, care de mai multă vreme e dominată de excese de pesimism.

Această poveste lipsită de substanţă, ce pune pe rol o posibilă încetare de plăţi de către ţara noastră, ne aduce aminte de anul 1999, când în contul României se adunase un serviciu al datoriei externe ce părea îngrozitor de mare. Atunci, analişti internaţionali, mari agenţii de presă, chiar FMI i-au cântat Prohodul stabilităţii financiare a ţării noastre. Sentinţa a fost dintre cele mai grave: "Această datorie nu poate fi plătită; România intră în încetare de plăţi". Datoria a fost însă plătită. Până la ultimul dolar.

Acum se repetă istoria. Solistul e ace­laşi. Dar corul e altul. Şi cântecul e altul. Modul de a judeca e însă asemănător: la grămadă, fără particularizări, fără nuanţe. În 1999 fusese găsit un grup de patru ţări în pericol să intre în încetare de plăţi. I-a fost ataşată acelui grup România, ce părea să manifeste simptome asemănătoare. Acum, în 2009, a fost găsit un alt grup, de această dată de trei ţări - Ungaria, Letonia şi Ucraina - în stare de aterizare forţată, căruia i-a fost ataşată România. Şi noi ce să facem? Să ţinem isonul acestui cor ce cântă fals? Astfel de sentinţe sunt date "din zborul păsărilor", de la acea înălţime de unde detaliile se pierd şi peisajul se uniformizează.

Un alt verdict, de această dată intern, sună chiar mai categoric: "România va intra în încetare de plăţi în zece luni".

Dar bine, oameni buni, într-o vreme în care prognozele marilor instituţii internaţionale de analiză cad una după alta, cine poate să cântărească atât de exact ce va fi peste zece luni? Adevărul este că nu am fost în încetare de plăţi nici în 1999, nici în 2007 şi 2008, nu suntem nici în 2009.

×
Subiecte în articol: editorial