De ce scade PNL în sondaje

Nu mai e un secret pentru nimeni că PNL scade în sondajele electorale. Cele făcute publice, dar şi cele interne, realizate de principalele partide pentru a-şi calibra campania, o dovedesc. Mulţi pun fenomenul pe seama bâlbâielilor în chestiunea măririi salariilor pentru cadrele didactice. Şovăind să meargă până la capăt cu opunerea la aplicarea unei legi de fantezie, susţinute de Traian Băsescu şi de partidul prezidenţial din motive strict electorale (abia aşteptăm să vedem cum se va grăbi un eventual Guvern PD-L să le dea bani profesorilor!), PNL a reuşit să nemulţumească şi pe micii şi marii întreprinzători, un timp seduşi de poziţia intransigentă a liberalilor în faţa ciclonului populist.

Noi însă nu credem că aceasta e principala cauză a scăderii PNL în sondaje. Fără a neglija pierderea suflului de către candidaţii liberali acum, pe ultima sută de metri, când ar fi nevoie mai mult ca oricând de mobilizare, noi credem că principala cauză stă în schimbarea de atitudine faţă de Traian Băsescu.

E limpede că în ultimul timp se înregistrează o schimbare de atitudine faţă de Călin Popescu Tăriceanu şi PNL din partea lui Traian Băsescu. Nu numai că preşedintele nu-l mai atacă pe premier, dar mai mult, se străduieşte să fie cât mai binevoitor.

Nu ştim adevăratele temeiuri ale acestei surprinzătoare schimbări de atitudine. Poate că e vorba doar de o toană a preşedintelui, un politician prea dependent de meteorologia interioară în luarea unor decizii şi susţinerea unor afirmaţii publice. Poate că, într-adevăr, aşa cum se şopteşte prin cafenelele electorale ale patriei, Traian Băsescu şi PD-L pregătesc apartamentul pentru viitorul concubinaj cu PNL.

În politică însă contează doar ceea ce se vede. Iar ceea ce se vede, mai ales în campania electorală, poate avea efecte pe care cei care trebăluiesc în culise nu şi le-ar dori. Se vede astfel o apropiere între Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu având drept pretext cusut cu aţă albă criza economică. Fireşte, relaţia dintre premier şi preşedinte, mai ales când vine vorba de chestiuni cruciale pentru naţie, trebuie să fie cea din ultimul timp. Premierul şi preşedintele ne-au obişnuit însă, din vara lui 2005 încoace, cu o relaţie minată de scandaluri. Brusca normalizare a raporturilor dintre cei doi nu poate să nu fie percepută altfel decât ca trădând negocieri în vederea unei coaliţii de guvernare.

O schimbare importantă poate fi surprinsă şi în relaţia PD-L-PNL. Deşi ici-colo, liderii celor două formaţiuni mai schimbă focuri de armă electorală, se văd cu ochiul liber ivirea şi manifestarea unui armistiţiu cel puţin de la sine înţeles. Pe acest fond, informaţiile privind negocierile dintre PD-L şi PNL în vederea guvernării primesc o maximă credibilitate.

Nu ştim nici raţiunile pentru care Călin Popescu Tăriceanu şi ceilalţi lideri liberali privesc îngăduitori informaţiile publice despre o eventuală coaliţie de guvernare PD-L-PNL. Poate că, într-adevăr, liberalii au decis că o alianţă cu PD-L e mult mai rentabilă decât una cu PSD. Sau poate liberalii, curtaţi atât de PSD, cât şi de PD-L, se scaldă în plăcerea de a se vedea, în fine, importanţi în planul bătăliei pentru putere.

Nu ştim nici raţiunile pentru care PNL a devenit brusc îngăduitor faţă de Traian Băsescu. De remarcat, de exemplu, că turneul electoral în numele PD-L întreprins în ultimul timp de domnul preşedinte n-a fost sancţionat cum se cuvine de liderii liberali. Aceştia ar fi avut suficiente temeiuri doctrinare să-i atragă atenţia Ayatolahului PD-L că nu poate garanta salariaţilor unor companii private locurile de muncă în condiţiile crizei economice.

Ştim însă că poziţia PNL din ultimul timp e deosebit de riscantă. Ne aflăm în plină campanie electorală. Datele de esenţă ale electoratului postdecembrist ne arată că scrutinul e mult influenţat de momente petrecute în ultimele zile de campanie. Un astfel de moment poate fi formarea credinţei că PD-L şi PNL se vor alia în vederea guvernării. Cele două partide îşi dispută acelaşi electorat: cel de dreapta. O parte a acestui electorat s-a îndreptat spre PNL din ostilitate sau doar din simplă nemulţumire faţă de Traian Băsescu. În clipa în care ipoteza unei aproprieri între Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu devine teză, perdantul numărul unu rămâne PNL. Pe de o parte pentru că electoratul PNL se întreabă ce rost mai are să voteze cu un partid pe cale de a se apropia de Traian Băsescu. Pe de altă parte, pentru că acest electorat, trecut alături de PNL din solidaritate faţă de victima lui Traian Băsescu, se întreabă ce rost mai are să meargă la vot dacă politicienii sunt capabili de astfel de salturi năucitoare în politica lor de alianţe.