Ţanţoşul Bush, sătul de huiduielile şi ouăle aruncate spre el in ultimele turnee mondiale, s-a hotărăt să-şi dreagă imaginea de terminator universal. A ales pentru asta Albania, ţară aprigă şi săracă, dar curioasă să incerce şi o altfel de adulaţie.
Ajunsă in Bacău tocmai din China, expata Yi trebuie să aleagă intre doi bărbaţi. Din această dilemă atăt de obişnuită in lumea modernă a răsărit o epistolă comică, publicată deja in rubricile ziarelor neaoşe. Aşadar, urmaşa lui Confucius se confesează frust şi aşteaptă nerăbdătoare un răspuns dezlegător: "Eu, ţesătoare chinez la Bacău. Viaţă bun in Romănia, măncare gras, gustos, om simpatic şi vorbăreţ. Vin ieftin. Am băut cu un romăn doi sticle de vin şi am făcut sex. In satul meu nu făcut sex decăt cu vecinul Xi. Radu are sex mai mare decăt Xi, dar miros urăt şi ciorap lipicios. Radu injur des, scuip, dar foarte bun la pat. Ce fac ? Stau cu Radu sau intorc la Xi?"
Sunt curios cum ar suna scrisoarea dilematică a unei romănce plecate la muncă in Beijing. Să incerc, totuşi: "Sosit de două luni in China. Muncă grea şi bani puţini. Săturat de orez şi mirosuri grele amestecate cu condimente tari. Băutura scumpă şi biciclete puzderie. Făcut sex neprotejat cu vreo şase chinezi. Ca să nu-i incurc, le zic la toţi Bă, iar ei răd şi dau bucuroşi din cap. Dorm pe jos şi mă găndesc la Ofilat, care jinduieşte după mine. Cu banii strănşi acilea ne-am inţeles să tocmim lăutarii la nuntă. Dar de cănd cu chinezii ăştia iuţi, nu mai vreau lăutari. Vreau o filarmonică intreagă sau măcar un ansamblu. Ce să fac?".
Imediat după investire, preşedintele Franţei a făcut-o lată. Lată de tot, in dispreţul manualelor oficiale de bune maniere prezidenţiale. Incă ameţit de victoria recentă, Nicolas Sarkozy s-a lăsat vrăjit puţin de cumsecădenia slavă şi a comis-o in ţara cărcotaşilor belgieni. Apariţia candrie a succesorului sobrului Chirac a stărnit ba chicoteli vesele, ba reproşuri aspre, in funcţie de simpatiile şi antipatiile politice sau viticole. Ori enologice. Privindu-l persiflat de propria-i stare euforică, l-am judecat altfel pe musafirul obişnuit al restaurantelor "Golden Blitz" sau "Potcoava" de la noi. In curănd, vom uita de "Micul Paris" şi vom vorbi cu măndrie patriotică despre şturlubaticul Băsescu ca despre... "Micul Sarkozy".
Ţanţoşul Bush, sătul de huiduielile şi ouăle aruncate spre el in ultimele turnee mondiale, s-a hotărăt să-şi dreagă imaginea de terminator universal. A ales pentru asta Albania, ţară aprigă şi săracă, dar curioasă să incerce şi o altfel de adulaţie. Patria lui Skanderberg l-a primit pătimaş, cu străngeri de măini "şuţice" şi pupături năduşite. Cu urale asurzitoare şi inghesuială tărătoare. In baia de mulţime bananieră, "genocidului" Bush i s-a ciordit ceasul de la măna sacrosanctă şi vestea a inconjurat deja Mapamondul. Puţin a lipsit ca fiul tatălui Bush să halească şi-o "maradona" de la concetăţenii lui Kadare. Era prea mult, ce mai tura-vura, pentru ditamai stăpănul mondial de sclavi globalizaţi. Belicosul republican a simţit pe pielea lui ce inseamnă ospitalitatea balcanică şi să zică bogdaproste că n-a avut asupra sa, in micuţul oraş albanez... America!
Bărbătoasa Condoleezza Rice l-a invitat, preţ de căteva minute, in biroul ei pe aferatul domn Cioroianu. Ministrul nostru de Externe s-a făstăcit ca o fecioară zărită in uşa bordelului şi, sedus de legenda diplomatică a interlocutoarei ebenină, a sărit peste ighemoniconul misiei oficiale. De pe marginea fotoliului cam strămt, urmaşul lui Titulescu, scriu pizmăreţii, a dialogat onomatopeic, stălcindu-şi aureola de intelectual subţire purtată fudul in unele cercuri dămboviţene. Să-l fi dibuit atăt de bine ranchiunosul Băsescu atunci cănd a refuzat numirea lui in inalta dregătorie? Sau o fi o lucrătură diversionistă a presei imbăsescizate fără scrupule in anii de servilism oranj? Oricum ar fi, politica externă a Romăniei a ieşit tare ciufulită din golaşa odisee cioroianiană.