Degradarea selecției: Cauze și efecte

Sunt foarte multe temeinice motive pentru a explica largul interes pe care  îl manifestă mediul politic și opinia publică pentru ceea ce se petrece în Partidul Social Democrat. Am scris intenționat „ceea ce se petrece’’ fiindcă nu am nici căderea nici dorința să dau calificative sau să emit prognoze privind schimbările la vârf și deciziile noii echipe de conducere a partidului. O pertinentă analiză a făcut, pe această temă, confratele Dan Constantin în editorialul de azi din „jurnalul.ro’’, analiză pe care o recomand și celor interesați de subiect. Analiză din care v-aș propune ca una dintre principalele teme de referință această constatare: „În interiorul partidului, de ani buni, s-a produs o degradare a selecției celor care avansau spre conducere’’.

Două ar fi coordonatele acestui proces:a) „o bruscă și nemeritată trecere în rezervă a experienței foștilor lideri din perioada de glorie Iliescu-Năstase”; b) ,„întinerirea echipei declanșată de Victor Ponta’’, care, de fapt, nu a fost decât tot o degradare a selecției. Să le discutăm pe rând, pas cu pas, vorba clasicului în viață. În ceea ce privește așa-zisa „întinerire’’ operată de către Victor Ponta acesteia i se poate aplica, fără teama că am greși cumva, calificativul „întinerire a cadrelor’’, fiindcă ea a fost făcută respectând canoanele practicilor partidului unic. În primul rând,petele negre din dosarul de cadre al celor marginalizați, recte faptul că au fost membrii ai PCR, primul pe listă fiind  Ion Iliescu.Operațiune după care s-a produs și „întinerirea’’ propriu-zisă, recte promovarea unui vajnic exponent al capitalismului românesc de largă perspectivă europeană și mondială:Sebastian Ghiță. Capitalism  pe care Ion Iliescu l-a numit „capitalism de cumetrie’’și nu cred că a greșit!

Nu cred că am putea discuta acest subiect fără a menționa  faptul că  Sebastian Ghiță a fost cel care, pe 27 noiembrie 2004, într-un forum de conducere al partidului, a rostit aceste puternic mobilizatoare cuvinte: „Într-un fel, tinerii au dreptate:cât timp Ion Iliescu se așează la fiecare ședință lângă președintele PSD (Victor Ponta n.n.), avem o problemă. Nu una personală, ci de percepție. Că noi, tinerii din PSD, suntem la fel ca Ion Iliescu și generația sa’’. După care, Sebastian Ghiță dicta:,,Ion Iliescu nu mai poate fi un simbol al PSD’’.

Ce a urmat se cunoaște: nu nuPOSIBILEmai Ion Iliescu a fost trecut pe linie moartă, ca să zic așa, ci și „alți foști lideri din perioada de glorie Iliescu-Adrian Năstase’’, cum bine i-a numit Dan Constantin. Mă refer, de pildă, la Alexandru Athanasiu, la Dan Mircea Popescu, la Octav Cozmâncă, la Dan Matei Agaton, ca și la regretații  Bogdan Niculescu-Duvăz sau Hildegard Puwak și desigur lista poate continua. Nu vreau să spun că aceste peroane reprezintă perfecțiunea eleată și performanța absolută, că nu au avut, fiecare, luminile și umbrele lor, dar sunt convins că în tot ceea ce au realizat în decursul mandatelor lor în organismele partidului și al instituțiilor de stat se găsesc elemente viabile care puteau fi preluate și perfecționate de către noile generații de lideri sau de activiști ai partidului.

 În ceea ce îl privește pe Adrian Năstase- căruia până și dușmanul său cel mai înverșunat, Traian Băsescu i-a recunoscut, în mod public, meritele-, premierul în al cărui mandat România a purtat și a încheiat cu succes dificilele negocieri pentru aderarea la Uniunea Europeană, situația au fost tranșată, la o certă comandă politică internă dar nu numai, de către organismele specializate ale puterii instaurate după alegerile prezidențiale din 2004. În consecință, omul politic, diplomatul și juristul Adrian Năstase nu poate alege și nu poate fi ales,după cum nu poate lua parte la viața politică .Cine câștigă și cine pierde de pe urma acestei stări de fapte, nici că mai este nevoie să comentăm.

 Cât despre performanțele lui Sebastian Ghiță, exponentul hiper-marcant al tinerei generații care nu îl mai dorea pe Ion Iliescu să îi fie simbol, aici lucrurile sunt clare. Mă refer, desigur, la elevatele colocvii din via sa ,a cărora notorietate se datorează marcantei prezențe a lui Victor Ponta, Laura Kovesi et comp, precum și a unor prestigioase personalități diplomatice. Cu toții cugetând liberi și nestingheriți, eliberați fiind de apăsătoarea povară de a-l avea ca simbol pe Ion Iliescu, dar având, în minți și în suflete, îndatorirea de a continua și îmbogății experiența politică a PSD și a României, stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice. Departe de a fi o excepție, Sebastian Ghiță se înscrie într-o suită de tinere talente politico-ideologice descoperite și promovate conforma vechiului și din păcate atât de actualului algoritm PCR:Pile,Cunoștințe Relații.

Ajuns aici consider necesar să reiau precizarea că nu vreau, nici de data asta, să comit eroarea generalizării forțate(așa cum o definește terminologia logicii clasice), extinzând carențele personajului Sebastian Ghiță și ale altora de acest fel, asupra tuturor tinerilor promovați în viața publică de PSD sau de alte formațiuni politice. Dar nici nu pot ignora că, și de data aceasta, ne lovim de aceeași carență pe care colegul Dan Constantin o consideră „o degradare a selecției’’.

 Toate acestea și încă altele, au făcut posibil ca, o bună bucată de vreme(„bună ’’ pentru cine dorește și are nevoie de un PSD slab și divizat)  deciziile în partid să fie luate de un cerc de influență, coagulat vremelnic în jurului unui anumit lider și al partizanilor săi. Decizii care au avut un călcâi al lui Ahile și anume faptul că, nu toate și nu totdeauna, au fost emise pe baza unor studii serioase și temeinice. Riscând, în acest fel, să fie pândite și contrazise (și) de efectele neiertătoarei legi a consecințelor neintenționate. Două ar putea fi, cred, principalele cauze care au lăsat loc deciziilor subiective, unipersonale sau de grup restrâns. Prima ar fi blocarea activității departamentelor partidului care, în perioada anterioară plecării(forțate) a lui Adrian Năstase din funcția de președinte al PSD, au funcționat ca autentice  laboratoare ale politicilor sectoriale ale partidului și ale guvernării. Nu contest, de ceva vreme au fost reconfigurate aceste departamente, dar rămâne de văzut câte dintre analizele și sugestiile acestor departamente au fost luate în calcul atunci când au fost gândite strategiile guvernării. Cea de a doua situație este aceea că nici despre studiile realizate de cercetătorii Institutului Social Democrat ,,Ovidiu Șincai’’, reprezentativă organizație de utilitate publică, înființată în anul 2002, cu scopul de a sprijini procesul de modernizare doctrinară a partidului, nu se poate spune că au fost valorificate în elaborarea deciziilor și strategiilor PSD de cam un deceniu și ceva încoace. După cum nu știm câți dintre tinerii  membri sau simpatizanți ai partidului, care au fost cuprinși în sistemul acțiunilor de perfecționare a resurselor umane ale partidului, au fost selectați și valorificați în structurile partidului și ale guvernelor PSD. De aceea,consider perfect îndreptățită marea așteptare pe care o avem în ceea ce privește modul în care noua conducere a PSD gândește remedierea acestei situații.

 Profit de ocazie și mai rețin atenția cu două chestiuni care țin tot de domeniul valorificării potențialului tinerelor generații.  În perioada 2001-2004, numită „perioada de preaderare’’, la inițiativa premierului Adrian Năstase au fost selectați și formații mulți, salutar de mulți tineri, pregătiți fiind să abordeze, cu curaj și competență, problematica atât de complexă  a calității României de stat membru al Uniunii Europene. După cum îmi amintesc, unii dintre acești tineri, au fost reținuți în ministere sau instituții centrale și județene având ca obiect al muncii problematica specifică a identității României Europene. Posturi în care, din păcate, nu chiar toți au rezistat după atâtea și atâtea re-evaluări la care i-au expus alternanțele la guvernare de după 2015. Iar dacă la acest exemplu adăugăm și întrebarea: câți dintre tinerii pe care i-au pregătit formele de instruire organizate sub egida Fundației Europene Nicolae Titulescu, din inițiativa și în coordonarea președintelui fundației, profesor universitar doctor Adrian Năstase, avem argumente să punem întrebarea: reprezintă, acești tineri valoroși, reale pierderi la capitolul competență și eficiență a politicilor de resurse umane ale PSD?Din păcate, da și iarăși mă întorc la sintagma „degradare a selecției’’.

 Am precizat, de la bun început, că nu am nici dorința și nici calitatea să emit aprecieri sau să avansez prognoze în legătură cu noua echipă managerială a PSD și cu agenda sa de lucru. Cu toate acestea, ca unul care, acum două decenii, am lucrat într-un departament al Consiliului Național al partidului, îmi permit să fac o mică observație la concret. Am reținut, așadar, că printre personalitățile pe care noua echipă de conducere a partidului le-a recuperat grabnic se numără Cozmin Gușă. Fost secretar general al partidului în perioada în care președinte al PSD era Adrian Năstase. Cel care, prin martie-aprilie 2001, mi-a transmis să eliberez imediat postul de expert la Departamentul de analiză politică al partidului! Post pe care dorea să aducă un om competent. Și chiar a adus-o. Pe Elena Udrea!