Democraţia are de suferit din cauza crizei?

Iata o intrebare care isi face drum, in mod aproape inevitabil, in acest context de criza interminabila pe multiple planuri (economie, finante, datorie externa, faliment de stat potential in Grecia si poate in alte tari etc.). Un caricaturist francez a imaginat recent Uniunea Europeana ca un melc care se taraste intr-o directie indicata de o tablita, pe aceasta din urma fiind marcat textul: "Iesirea din criza"; iar trei personaje, un american, un arab si un asiatic, se uita la melc si-i spun: "mai repede, mai repede".

O caricatura inspirata poate uneori sintetiza dintr-o suflare ceea ce zeci de analisti exprima uneori in lungi analize politico-econo­mice. Da, aceasta criza este exasperanta. A devenit exasperanta pentru cetatenii Uniunii Europene si pentru tarile recent intrate in Uniunea Europeana, dar si pentru Statele Unite, China sau alte spatii geografice ale lumii legate din punct de vedere economic de Europa.
Si mai grav este ca democratia insasi are de suferit din cauza aceastei crize. Cand popoarele incep sa fie "dezgustate de democratie", inseamna ca aceasta din urma este efectiv bolnava, ne avertizeaza un comentator francez, Christophe Barbier, in revista l’Express. Iar popoarele Europei, din pacate, au motive sa resimta un anume dezgust. In doze diferite si in functie de geografie, europenii sunt astazi dezgustati din cauza coruptiei si a incompetentei de care da dovada clasa politica, dar si de scumpirea vietii si de cresterea somajului. Grecii, spaniolii, portughezii si chiar britanicii sunt exasperati de multiplicarea planurilor de austeritate. Italienii sunt dezgustati de "pantalonadele" lui Berlusconi, in Franta multa lume este exasperata de sarkozism (desi electoratul se intreaba daca stanga ar fi fost capabili sa faca fata cu mai mult succes decat dreapta dificultatilor din ultimii ani). Democratia risca uneori sa intre intr-o stare de putrefactie, mai spune editorialistul francez, fenomenul fiind legat in mod direct de criza economica, dar si de "fa­limentul etic" sau de exacerbarea electoralismului. De unde si intrebarea: cum sa-si mentina democratia puterea de fascinatie intr-o "societate ravasita de atatea probleme, de lipsa de orizont, de convingerea ca generatia tanara va trai mai prost decat cea actuala si de acumularea atator inechitati?".

Pentru continentul european mai poate fi formulata si urmatoarea nedumerire: cum poate izbucni o criza economica atat de violenta intr-o zona a lumii in care de domneste pacea de peste 60 de ani, in care comunismul a cazut de peste 20 de ani, si care a acumulat atata bogatie si atata pricepere tehnica si tehnologica? La prima vedere acest spatiu al prosperitatii si al democratiei care este Uniunea Europeana nu avea nici un motiv sa intre in deriva, ci trebuia, dimpotriva, sa ramana (ceea ce a si fost multa vreme) un model pentru alte state interesate de integrarea regionala.

Anul acesta democratia si-a recastigat titlul de noblete in contextul revoltelor din lumea araba. Unii comentatori s-au grabit chiar la inceputul acestui an sa laude din nou universalitatea mo­delului occidental si sa spuna, iata, pana la urma el se impune peste tot, incet dar sigur. Dupa etapa euforica legata de aceste evenimente, insa, acum apar temerile ca alegerile libere i-ar putea ajuta pe islamisti sa-si afirme prezenta, sau chiar sa ajunga la pu­tere, in tari precum Libia sau Egipt. In alte zone ale lumii, democratia este pur si simplu vidata de continut. Ceea ce se intampla in Rusia, unde Putin si Medvedev procedeaza la o rocada a puterii, nu poate fi decat o insulta pentru ideea de democratie. Este adevarat insa ca nici "democratia" impusa de Boris Eltin nu a fost una de natura sa trezeasca entuziasmul rusilor. Pentru ei, acea perioada a fost sino­nima cu brutalitatea unor privatizari tulburi, cu salariile neplatite si proliferarea fara precedent a prostitutiei. Intr-un articol publicat in ziarul Le Figaro, un specialist in privinta Rusiei, Victor Loupan, povesteste cum rusii se intrebau atunci unii pe altii: cu cine tii dumneata, cu "democratia" sau cu poporul? Traim, de fapt, o epoca in care vedem ca uneori organizarea de alegeri libere nu are nimic de-a face cu democratia. In Grecia, indiferent cine va veni de acum inainte la putere, va trebui sa asculte de Fondul Monetar International si de troika europeana care gestioneaza salvarea tarii de la faliment.

Chiar si in Statele Unite, alegerile prezidentiale au devenit un show atat de delirant si atat de dependent de aspectul financiar, incat ne putem pune serios intrebarea daca democratia nu este treptat golita de continut si in aceasta tara obisnuita sa dea lectii intregii planete. Este trist, in orice caz, de constatat cate lovituri incaseaza democratia in lumea de azi si mai ales in lumea Occidentala. Poate ca acest ideal de civilizatie nascut, sa ne reamintim, in Grecia Antica, nu merita acest tratament, chiar daca ramane, cum spunea Winston Churcill, "cea mai imperfecta din toate modurile de organizare a socie­tatii, cu exceptia tuturor celorlalte".