Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce toate religiile, toţi marii iniţiaţi şi toţi sfinţii insistă asupra calităţilor pozitive umane, asupra renunţării la negativitate, la respingere, la ură, la agresivitate, violenţă mentală şi fizică? De ce Isus spune "întoarce şi celălalt obraz dacă cineva te-a lovit”? De ce tot Isus spune:”Dacă cineva te dă în judecată şi-ţi cere haina, dă-i şi cămaşa”? Pentru mintea noastră obişnuită, asemenea reacţii sunt – adesea – de neconceput. De neînţeles. Pentru cei mai mulţi, este imposibil de pus în practică. Totuşi, pentru acei puţini oameni care au făcut-o în orice împrejurare a vieţii, a devenit limpede că motivaţia ce ne poate îndemna, ajuta şi ..duce către realizarea practică a acestor principii iniţiatice este ulitoare. Acceptarea situaţiilor vieţii şi, prin aceasta, modificarea tuturor reacţiilor învăţate, prin care ne hrănim negativitatea, ne duce - în cele din urmă - pe drumul către Dumnezeu.
Nu există nici o altă posibilitate de apropiere şi înţelegere a felul în care Prezenţa divină este chiar aici şi acum, exceptînd decizia şi aplicarea practică a principiilor ce ne purifică negativitatea. Numai printr-o acceptare senină, înţeleaptă, printr-o renunţare continuă, zi de zi şi clipă de clipă, la reacţiile noastre negative, cărora le găsim cu mintea justificări câte-n lună şi-n stele, putem trăi sentimentul comuniunii cu Sinele Divin. Suferinţa din viaţa de zi cu zi, indiferent de ce anume este provocată, ne aruncă iremediabil mai departe de natura noastră şi de puterea ce ne sprijină necondiţionat. Suferinţa este o creaţie a minţii. A renunţa la ea avem nevoie de puterea de a renunţa la ceea ce credem că ştim, că este posibil, drept, adevărat sau valabil. Clipă de clipă omul poate învăţa să vegheze asupra reacţiilor sale şi, atunci cînd se simte prins în capcana stresului, a suferinţei, a urii, a respingerii şi a durerii, are nevoie să se roage pentru a primi puterea "de a accepta situaţia”. Oricare ar fi situaţia, oricât ne-am simţi de loviţi, oricât am crede că pierdem sau am pierde, deja, apelul sincer la rugăciune primeşte întotdeauna răspuns.
"Ajută-mă, Doamne, să accept ceea ce mi se întâmplă”, poate fi o rugăciune extrem de puternică şi – atunci când este sinceră - răspunsul apare imediat sub forma puterii interioare de a accepta. Acceptarea nu este uşor de ... accesat. Acceptarea nu vine de la sine; pentru ea trebuie să muncim şi să o facem cu întreaga seriozitate. Aceasta se întâmplă pentru că "acceptarea” nu este un simplu concept mental, cât o "putere de neimaginat”. Ea reprezintă puterea unui câmp energetic( a unei stări extinse a conştiinţei), imposibil de accesat atunci când ne aflăm în suferinţă, în neînţelegere şi-n ..degringoladă interioară. Ca şi "iubirea”( nu aceea emoţională, nu dorinţa de a face sex cu un alt om, ci iubirea în forma ei de putere energetică), acceptarea este expresia profundă a unui cîmp al conştiinţei, care poate rămâne necunoscut şi neînţeles pentru un om care nu acceptă să-şi modifice reacţiile la evenimnetele vieţii. Atâta vreme cât ne opunem anumitor lucruri, situaţii, întâmplări, evenimente şi probleme, atâta vreme cât întoarcem pumnul în obrazul altuia, atâta vreme cât refuzăm să-i dăm altuia "cămaşa” pe care ne-o cere(chiar dacă ni se pare că ea ni se cuvine), nu putem recunoaşte şi cunoaşte "puterea” divină, lucrătoare aici şi acum, implicată direct şi profund în experienţa vieţii. Când izbutim să intrăm în acceptare, o putere de neimaginat pentru omul încredinţat că efortul propriu îI creează realitatea, intră în manifestare şi acestei puteri nu-i stă nimic în cale! Nici mintea, nici puterea socială, nici iluziile lumii; toate acestea se pot prăbuşi ca nişte castele de nisip în faţa puterii, care dizolvă suferinţa, această stare de care vrem cu toţii să scăpăm, dar o facem prin împotrivire şi război! Tocmai războiul face mai mult război, pe când acceptarea-i solul adevărat al păcii şi al vindecării sufletului!
