Despre cum sunt un jeg

Or, din cate am constatat - spuneam - , unele mesaje ma stupefiaza prin cliseele injuraturilor. Sa fiu facut pitic, jeg, vandut pe verzisori mi se pare a trada o gandire otova. Nu ma supara criticile. Nu ma supara nici injuraturile. Le citesc cu placere daca marturisesc umor, ironie muscatoare, daca-mi nimeresc punctele slabe ale scrisului. Dar asa, in anul de gratie 2006, niste oameni cu acces la computer, care folosesc internetul sa practice injuratura pur si simplu, profitand de anonimat, mi se pare o realitate stupefianta.

Miercuri seara, la "Sinteza zilei", de la Antena 3, am abordat, printre altele, si fenomenul comentariilor de pe internet la articolele din variantele online ale cotidienelor tiparite. Daca nu ma insel, a fost o premiera publicistica. Nu tin minte ca un alt autor de articole sa se fi referit la comentariile postate pe internet de catre anonimi sub textele sale mai mult mai sau mai putin zilnice. Asa cum am mai scris, postarea acestor comentarii depinde exclusiv de subsemnatul. Daca n-as vrea sa fiu injurat noapte de noapte de persoane care se ascund in umbra internetului, as putea cere redactiei sa le blocheze. Eu nu numai ca n-am cerut asta, dar, mai mult, am promis sa comentez in fiecare sambata, in limita posibilitatilor, desigur, interventiile mai interesante ca talent si inteligenta. Pozitia mea are o explicatie simpla: asemenea unui scriitor pe care-l admir si caruia i-am dedicat teza de stat in Filozofie - e vorba de Camil Petrescu - , scriu bine cand scriu polemic. Cine a urmarit textele mele, nu numai cele gazetaresti, dar si cele eseistice, va fi observat ca-mi place sa contrazic pe cineva, sa ma iau la tranta cu opiniile altora. Noapte de noapte, dupa aparitia pe internet a Jurnalului National, citesc atent reactiile la editorialele mele, in speranta ca voi gasi o opinie interesanta, fie si contrazicatoare a punctului meu de vedere.

Am tinut sa abordez fenomenul la o emisiune tv, pentru ca el apartine realitatii. Si tot ce se intampla in realitate ma face curios. Sub acest semn, m-am intrebat de ce nici un coleg din presa scrisa nu intreprinde o cercetare pentru a descoperi cine sunt cei care posteaza mesaje la mai toate textele din presa scrisa. Circula zvonuri ca unele ar fi produsul unor masinarii de partid sau de institutii de stat, masinarii platite pentru a-i descuraja pe gazetarii incomozi. Daca e asa, atunci acest lucru ar trebui dezvaluit opiniei publice si pus la dispozitia organelor de cercetare. Pentru ca una e sa te porcaiasca pe internet un cetatean in vadita criza de insomnie si alta e sa te calomnieze o institutie.

Declaratia subsemnatului la Antena 3, miercuri seara, a starnit un val de mesaje in noaptea de miercuri spre joi si in noptile urmatoare.

Reactia internautilor, cum li se spune, pentru a-i alinta, expeditorilor de mesaje, m-a bucurat si m-a intristat.

M-a bucurat deoarece mi-a dovedit ca unii binevoiesc sa arunce un ochi si la aparitiile mele tv. Si eu, care credeam ca niste persoane precum cele care-mi vaneaza fiecare editorial nu mai pot avea timp sa urmareasca si emisiunile tv!

M-a intristat deoarece, dand curs unui narav prost al politicienilor postdecembristi, unii au reactionat fara sa fi fost atenti la ce am spus sau, pur si simplu, fara sa fi urmarit emisiunea. Astfel se explica convingerea multor expeditori ca eu i-as fi facut imbecili pe cei care imi comenteaza editorialele pe internet. Nici vorba de asa ceva. Altceva am spus eu. Si anume ca, judecand dupa stilul si continutul unor mesaje, ai impresia ca poporul roman e un popor de imbecili. Cei care posteaza mesaje pe internet sunt oameni care stiu sa umble cu calculatorul. Se presupune ca sunt mai mult decat niste chilotarese analfabete. Or, din cate am constatat - spuneam - , unele mesaje ma stupefiaza prin cliseele injuraturilor. Sa fiu facut pitic, jeg, vandut pe verzisori mi se pare a trada o gandire otova. Nu ma supara criticile. Nu ma supara nici injuraturile. Le citesc cu placere daca marturisesc umor, ironie muscatoare, daca-mi nimeresc punctele slabe ale scrisului. Dar asa, in anul de gratie 2006, niste oameni cu acces la computer, care folosesc internetul sa practice injuratura pur si simplu, profitand de anonimat, mi se pare o realitate stupefianta.

O realitate care ma face sa cred ca poporul roman e un popor de imbecili.

Urmarindu-ma dupa ureche, unii internauti au sarit ca arsi, pentru ca i-as fi facut imbecili pe cei care posteaza comentarii sub editorialul meu.

Nu i-am facut. Nu i-am facut imbecili si nu-i voi face nici macar pe cei care continua sa ma injure ca la privata din mahala.

Supun insa atentiei un fragment dintr-un mesaj mai amplu postat de un anume Mihai 2 sub editorialul din 12 decembrie: "JEGULE, acoperit sau nu cu scufita, creerul lui Basescu se afla la mii de kilometrii de raza ta de actiune. JEGULE, Basescu repara PODURI, reconstruieste TUNELURI, desfunda TRECATORI - e o ritualistica a comunicarii si unitatii la care sufletul tau de pitic ghebos si razbunator pe propriul tau neam nu are acces". Cam asa poate scrie, in anul de gratie 2006, cineva care stie sa foloseasca internetul.

Sa mai spuna cineva ca n-am avut dreptate! Or, din cate am constatat - spuneam - , unele mesaje ma stupefiaza prin cliseele injuraturilor. Sa fiu facut pitic, jeg, vandut pe verzisori mi se pare a trada o gandire otova. Nu ma supara criticile. Nu ma supara nici injuraturile. Le citesc cu placere daca marturisesc umor, ironie muscatoare, daca-mi nimeresc punctele slabe ale scrisului. Dar asa, in anul de gratie 2006, niste oameni cu acces la computer, care folosesc internetul sa practice injuratura pur si simplu, profitand de anonimat, mi se pare o realitate stupefianta.