Zilele trecute, unul dintre cei mai vechi si mai dragi prieteni ai mei a fost infatisat publicului, in paginile unui tabloid, intr-o ipostaza socanta: mai multe fotografii cu el gol, angajat in scene de sex homosexual etc.
Povestea e, in felul ei, exemplara si ar putea fi un punct de plecare pentru o discutie care, ca atatea altele, intarzie in spatiul cultural romanesc. In general, in Romania, problemele etice delicate sunt transate brutal, emotional, prin vocile autoritare ale "liderilor de opinie", cei mai multi gazetari. S-a vazut acest lucru, de curand, in cazul Adrianei Iliescu, s-a vazut, mai demult, in cazul manualelor scolare alternative, in care in discutie era pluralismul punctelor de vedere asupra istoriei si culturii nationale.
A doua problema, fireste, tine de homosexualitatea insasi. Au aparut si la noi organizatii gay (sau de lesbiene), carti cu un continut gay, dar nu exista inca o dezbatere publica serioasa in privinta atitudinii societatii pentru aceasta forma a sexualitatii - si, pana la urma, a normalitatii umane. Homosexualul ramane, pentru majoritatea societatii romanesti, un "poponar", un monstru hidos. I se asociaza sadismul, pedofilia, poate chiar satanismul. Biserica il respinge si doctrinarii nationali ii considera "viciul" - "strain obiceiurilor poporului roman". Oricat de valoros ar fi pe plan intelectual, oricat de folositor societatii ca profesionist, el ramane stigmatizat, alogen, neintegrabil. Un paralelism cu imaginea evreului se impune si e cat se poate de graitor.
Nu vreau sa spun prin asta ca opinia publica romaneasca e primitiva si intoleranta in sine. Ea este asa din lipsa de informare, din lipsa unei educatii adecvate, modern europene. Omul de pe strada nu stie mai nimic despre homosexualitate si, in general, despre sexualitatea umana. Reactiile sale, cam ca in toate domeniile, nu sunt individuale, bazate pe deliberare interioara. El reactioneaza de pe pozitia unui membru al unui grup majoritar si "legitim". Numai forma lui de nationalism, de sexualitate, de credinta religioasa etc. e legitima, pentru ca e impartasita de toata lumea din jur (in afara de cativa monstri, fireste). A fi in randul lumii, a fi ca toata lumea, iata o norma sociala care, functionala in societatile arhaice, e mult mai putin potrivita lumii moderne de azi.