Despre votul dublu ca afacere

Stupid. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române asta înseamnă ceva "lipsit de sens, de raţiune, de conţinut; absurd". Mai departe: "despre oameni - lipsit de inteligenţă, nătâng, mărginit". Şi, în fine, "despre manifestări ale oamenilor - care dovedeşte, trădează lipsă de inteligenţă." Gata cu instrumentele intelectului!

Mă gândesc de câte ori în viaţă am fost stupid. Probabil că de cele mai multe ori atunci când am ascultat - şi m-am conformat - părerilor unui lider de opinie. Cred că foarte adesea atunci când am făcut din legile ţării "un capăt de ţară". Totdeauna atunci când mi-am sacrificat idealuri, sau chiar şi interese, de ce nu?, personale, pe altarul unui convenţionalism de comportament social. Mai pe scurt, că deja începe să mă doară sufletul de mine însumi, sunt stupid cel puţin jumătate din timpul pe care nu-l dorm.

Ceea ce mă face să mă întreb: cât de stupid poţi să fii, ca să votezi de câteva ori pe cineva, sau, de la caz la caz, o listă?! De exemplu, duminică, atunci când au fost alegerile pentru Parlamentul European. Păi acolo este vorba despre nişte persoane care urmează să câştige zeci de mii, către o sută de mii de euro pe an. O listă întreagă strânge milioane. Timp de patru ani, multe milioane de euro!

Bineînţeles, cei nominalizaţi sunt persoane mult superioare ţie, măcar dacă ar fi să te gândeşti la un lucru simplu, vorbesc o limbă de circulaţie internaţională mult mai fluent decât o poţi face tu. Dar mai sunt multe-multe alte aspecte care ne despart pe noi de ei: capacitatea de muncă în condiţii de stres, cunoaşterea istoriei naţionale, sentimentul patriotic ridicat deasupra oricăror afecte personale.

Toate astea justifică prezenţa la Strasbourg a celor pe care, în înţelepciunea lor, liderii de partide i-au desemnat să ne reprezinte ţara - România.

Bine-bine, e clar de ce trebuie să se ducă ei pe salariu în Belgia şi nu un alde mine sau de dumneavoastră. Adică tocmai diferenţa asta justifică întrebarea mea de la începutul acestui paragraf. Să mă explic. Noi suntem mici, în sensul de meschini, ne gândim de două ori dacă să ne ajutăm vecinul de palier la nevoie sau mai bine să-l lăsăm în plata Domnului, să se descurce şi el cum poate/ dacă poate, noi preferăm să ne facem concediile în Bulgaria, că e mai ieftin, pentru noi nici familia nu mai este ceva sfânt, la noi totul este mercantilism, ne fofilăm, minţim, suntem şmecheri, în rezumat, încercăm să scoatem cât mai mulţi bani pe orice.

Despre asta este vorba şi revin la întrebarea "cât să fii de stupid ca să votezi pe cineva/ ceva de mai multe ori?" Adică în condiţiile în care o fac amărâţii ăia, care sunt purtaţi în microbuze dintr-un sat într-altul.
Pentru că altfel ar merita. Nu pentru cinci sute de mii de lei vechi, în cel mai fericit caz, sau, de obicei, pentru un pui ori o pungă de mălai. Nu aşa, nene! Păi stai puţin/ că eu sunt meschin. De aia nu mă trimite ţara s-o reprezint în lume.

S-o luăm băbeşte! Tu urmează să câştigi vreo cinci-şase mii de euro pe lună şi eu, în cea mai spectaculoasă conjunctură a existenţei mele, urmează să fac vreo cinci-şase ani de puşcărie pentru ca să faci tu, săptămânal, pe europeanul la business-class. Ei, atunci sari şi tu, frate, cu două-trei-patru-cinci-şase sute de euro ca să simt şi eu ceva. Să am de şpagă la gardieni în cazul că se întâmplă ce e mai rău.

În paranteză vă spun, am noţiunile de bază referitoare la evaziunea fiscală, vă pot face o schemă despre cum să furaţi, personalizată, cu violenţă sau fără, dacă vreţi să fiţi un mafiot adevărat şi să fiţi deasupra legilor, vă rog să mă contactaţi, este superieftin, o fac şi pe gratis dacă îmi promiteţi că îmi daţi şi mie ceva în cazul în care vă iese afacerea după ce v-aţi folosit de metodele mele.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române:
Idealist - ... "om lipsit de simţul realităţii, de spirit practice"
Naiv - "lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer"
Disperat - (de la disperare) ... "în legătură cu modul de a munci, de a se strădui pentru ceva din toate puterile".

În volumul cu pricina, un adevărat ghid turistic de exprimare a sensibilităţii în limba română, mai există referiri şi la cuvintele respect şi decenţă. Excursia a ajuns la final.

Aşa că mă întorc acasă, printre ai mei, stupizii, pe care o minimă decenţă mă obligă să îi tratez cu respect.