DESTIN - Omul ca macelar

Elena din Troia la TV. Antena 1 da in doua parti un film de factura hollywoodiana: Elena din Troia. Ma straduiesc sa-l vad. Stiam destul de bine Iliada batranului Homer. Candva. Cu trecerea timpului, am uitat-o. Nu in asa masura incat sa-mi dea emotii finalul.

Elena din Troia la TV. Antena 1 da in doua parti un film de factura hollywoodiana: Elena din Troia. Ma straduiesc sa-l vad. Stiam destul de bine Iliada batranului Homer. Candva. Cu trecerea timpului, am uitat-o. Nu in asa masura incat sa-mi dea emotii finalul. Si un analfabet stie ca, la sfarsit, Troia e invinsa, gratie Calului Troian, ajuns sintagma de mare pret in analizele politice.

Contrar asteptarilor, filmul nu e hollywoodian la modul absolut. Exceptie facand cateva secvente de superproductie, cu mari adunari de osti si cu grandioase reconstituiri de corabii, el se dedica amorului dintre Paris si Elena. Elena, devenita din Troia prin casatoria cu fiul lui Priam, face obiectul unui efort de reabilitare. Nu e femeia fatala, incaierand nu numai barbati, dar si popoare, ci un personaj complex, impartit racinean intre sentiment si datorie. De mai multe ori e gata sa se intoarca la Menelau pentru a salva Troia de la asediul intins pe 10 ani. A urmari un film de o asemenea anvergura pe un post tv autohton e un urias examen de stapanire de sine. Firul istorisirii e intrerupt brutal de publicitatea din afara calupurilor normale: secvente marcate cu P, dar ivindu-se atat de brusc pe micul ecran incat o clipa simti nevoia sa te freci la ochi.

Homer. Bust in marmura aflat la muzeul arheologic din Napoli.

TRECERE BRUSCA. Elena din film blonda. Blonda, cu parul lung curgandu-i in plete. Intr-o secventa cheie, plina de dramatism, ea alearga in ultima clipa spre corabia lui Paris, desprinsa deja de tarmul spartan. E un moment cheie deoarece eroina se decide in ultima instanta sa mearga cu Paris la Troia si aceasta decizie va fi nefasta pentru soarta cetatii. Stiind asta, urmarim scena cu sufletul la gura, atinsi nitel, intr-o masura hollywoodiana, evident, de aripa fatalismului grecesc. Deodata Elena din Troia alergand despletita lasa locul unei june asemanatoare, tot blonde si tot despletite, care-si incheie prezenta lingusind samponul Garnier. Nu e doar izbitoare asemanarea dintre cele doua secvente, facandu-te sa crezi, o clipa si stupefiat, ca Elena din Troia, in loc sa urce in corabia de destin, s-a apucat de reclama la samponul Garnier. E si trecerea brusca, naucitoare, fara preparative prealabile de la o secventa al carei dramatism il traiesti la o secventa imbecila, de publicitate aidoma.

IMAGINE. Si in alte reprezentari moderne, Elena din Troia e blonda.

Urmand istoriile homerice, Elena din Troia insista pe fatalismul de destin. Priam, regele Troiei, avertizat de Cassandra ca nou-nascutul Paris va fi dezastrul Cetatii, se da peste cap sa scape de el. Fatalitatea de tip elen trebuie sa-si spuna cuvantul. Astfel ca lucrurile se inlantuie inextricabil. Orice ar face eroii, destinul se implineste pana la urma. Elena se infatiseaza goala barbatilor din anturajul lui Menelau tocmai cand Paris, sol al Troiei, intra in sala. Daca nu se nimerea in acel moment, n-ar fi vazut-o, nu s-ar fi indragostit, n-ar fi furat-o si grecii n-ar fi pornit la asediul Troiei si Troia n-ar fi cazut. In numeroase momente de rascruce faptele se potrivesc astfel incat Destinul sa-si spuna cuvantul. Daca, indiferent ce ar face omul, destinul se implineste, ce rost mai are sa te zbati, sa actionezi? Oricum, pana la urma tot cum vrea Destinul se intampla?

RASPUNSURI. Insufletit de aceste intrebari, caut prin biblioteca lucrari despre afacerea Elena din Troia. Surprinzator, cartile de istorie n-o trateaza. O lasa in zona Mitologiei. Gasesc mai intai unele date in Dictionarul civilizatiei grecesti. Doar despre Troia. Seria scoasa de Larousse pentru uzul marelui public nu acorda atentie Elenei din Troia in volumul Marile evenimente din istoria femeilor. Dau insa peste amanunte bogate in alte doua volume: "Cupluri celebre" si "Marile tragedii". Ma impresioneaza mult (poate si pentru ca e doua noaptea, cand oboseala aduce cu ea melancolia) cele doua pagini din "Marile tragedii", consacrate sfarsitului Troiei. Titlul capitolului: "Secolul al XII-lea Inainte de Christos, Cei cincizeci de fii ai lui Priam masacrati si strangulati. Devastarea Troiei". Mult mai bine ar fi sunat: Omul ca macelar.