Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cât de uniți și cât de bogați sărbătorim azi? Nici prea uniți și deloc bogați, aș spune. România la 101 ani este o țară a unor grave contradicții socio-economice. Am înregistrat în ultimii ani cea mai mare viteză de creștere economică din rândul statelor membre ale Uniunii Europene. Dar cu toate astea, avem, în același timp, cel mai scăzut nivel de dezvoltare. Este ca și cum alergi singur în cursa de 100 de metri, dar ajungi al doilea la linia de sosire. Numărul mașinilor de lux (de peste 200.000 de euro fiecare) înmatriculate noi aproape s-a dublat pe străzile României anul acesta. Dar numărul de kilometri de autostradă sau de drumuri modernizate este înghețat la un nivel derizoriu, invers proporțional cu gropile apărute în infrastructura rutieră.
Producem forță de muncă calificată care ajunge să producă, la rândul ei, valoare adăugată pentru economiile occidentale, unde nivelul de viață este mult mai ridicat, deci mai seducător. Iar forța de muncă rămasă în țară este mai curând decrepită și din ce în ce mai slabă. Avem un stat hiperbirocratizat ce ține cu dinții de hiperreglementarea economiei private și de sistemele de sifonare a banilor publici, fiind, totodată, principalul factor de blocaj în economie. Avem aspirații de dezvoltare frumoase, dar trăim într-o țară în care 70% din populaţie suferă de deprivare socială, așa cum arată studiul INS „Dimensiuni ale incluziunii sociale în România, în 2018”.
Deprivarea socială este, de fapt, o formă științifică de a defini sărăcia acută: românii nu au bani pentru coșul alimentelor de bază. Nu au bani pentru întreținerea casei. Nu au bani pentru plata facturilor curente. Nu reușesc să strângă bani pentru concedii și vacanțe. Și cu atât mai mult nu reușesc să pună bani deoparte pentru nevoi neașteptate.
România de pe bulevardul Magheru este mult diferită de România profundă, acolo unde putem regăsi imagini potrivite mai curând secolului XIX decât mileniului III.
Românii nu mai au destui bani să țină în spate o clasă politică perversă și un stat care a eșuat în principala sa menire: aceea de a-și ocroti cetățenii și de a le oferi zi de zi un sporit nivel de trai. „Sărăcia în România este foarte profundă”, arăta statistica lui 2017. „Unu din patru români trăia la limita sărăciei”, menționa Institutul Național de Statistică la sfârșitul lui 2018. Iată-ne azi cu aceeași concluzie tristă: ne scufundăm în sărăcie economică, fizică, morală, spirituală.
În loc să sărbătorim 101 ani mai uniți în bogăție, suntem, din nefericire, mai dezbinați și în sărăcie.
Citește pe Antena3.ro
