Diferenţa

Diferenţa dintre un autor şi un comentator vine din faptul că un comentator n-ar avea ce comenta, dacă n-ar exista autorul, pe cand autorul poate ignora cu totul existenţa comentatorului.

Diferenţa dintre un autor şi un comentator vine din faptul că un comentator n-ar avea ce comenta, dacă n-ar exista autorul, pe cand autorul poate ignora cu totul existenţa comentatorului.

De aceea, cand ii ascult, ii citesc şi ii văd pe nişte comentatori foarte populari, datorită limbii lor ascuţite, cum se ţin mari de parcă autorii şi creatorii nici n-ar trebui puşi la socoteală, intai le dau dreptate, apoi mă scutur repede de farmecul lor şi conchid că-s totuşi nişte simpli comentatori. Că după ei nu rămane decat farmecul, dar şi acesta cat comentatorul e activ in rostul lui public, pe cand după cel mai neinsemnat autor rămane ceva. Chiar şi opera care-l dovedeşte ca neinsemnat e ceva. Nu vreau să spun că toţi comentatorii ar putea să-şi caute altă meserie, ci doar c-ar trebui să-şi vadă lungul nasului.

Nu aş fi scris toate astea, dacă intr-o seară nu l-aş fi văzut şi auzit pe un comentator de televiziune, in felul lui simpatic, bătandu-şi joc, e drept cu graţie, cu aplomb, de autorii pe seama cărora işi caştigă leafa. Nu modul in care-i ironiza de sus, de foarte de sus pe autori m-a scandalizat, ci calculul economic pe care-l aducea ca argument pentru intaietatea vorbăriei sale in relaţia cu textele comentate. Per total, banii caştigaţi indirect de postul tv, din reclamele date in timpul emisiunii sale, erau mai mulţi decat banii obţinuţi de autori - ziarişti, scriitori şi eseişti direct din munca lor. Mandria comentatorului venea din aceea că săltăreaţa caragaţă pe care el o făcea seară de seară pe seama unor gazete şi jurnalişti ii motiva pe negustori să dea publicitate in cuprinsul emisiunii, pierzand din vedere faptul că el şi emisiunea lui de caragaţă spumoasă existau numai pentru că nişte autori luau in grav viaţa, işi creau şi-şi semnau textele la modul serios, indiferenţi la interesele negustorilor de cosmetice, detergenţi şi lichide vopsite ca să semene a sucuri. Un produs principal trebuie considerat cu respect inaintea oricărui produs secundar. Pe moment, produsul secundar poate să fie mai convingător prin foloase decat acela din care rezultă, dar ordinea lucrurilor nu se schimbă. Inainte de 1990 se inmulţiseră intr-atat criticii, incat creatorii păreau un derivat. Librăriile erau pline cu cărţi de critică şi goale de literatură, de creaţie.

In toate epocile de mare confuzie spirituală se inmulţesc şi sunt plătiţi bine comentatorii. Şi sunt batjocoriţi, minimalizaţi şi plătiţi prost autorii, creatorii, adevăraţii producători. In realitate, comentatorii nu există secundar autorilor, ci depinzand de negustori şi de reclamă. Sunt angajaţii reclamei, nu derivatele creaţiei. Publicul observă, pe bună dreptate, că işi fac treaba cu har. Numai că ar trebui să vorbim despre har cu aceleaşi unităţi de măsură atat la cel care construieşte o casă, cat şi la cel care o dăramă.