Diferenţa dintre un autor şi un comentator vine din faptul că un comentator n-ar avea ce comenta, dacă n-ar exista autorul, pe cand autorul poate ignora cu totul existenţa comentatorului.
Diferenţa dintre un autor şi un comentator vine din faptul că un comentator n-ar avea ce comenta, dacă n-ar exista autorul, pe cand autorul poate ignora cu totul existenţa comentatorului.De aceea, cand ii ascult, ii citesc şi ii văd pe nişte comentatori foarte populari, datorită limbii lor ascuţite, cum se ţin mari de parcă autorii şi creatorii nici n-ar trebui puşi la socoteală, intai le dau dreptate, apoi mă scutur repede de farmecul lor şi conchid că-s totuşi nişte simpli comentatori. Că după ei nu rămane decat farmecul, dar şi acesta cat comentatorul e activ in rostul lui public, pe cand după cel mai neinsemnat autor rămane ceva. Chiar şi opera care-l dovedeşte ca neinsemnat e ceva. Nu vreau să spun că toţi comentatorii ar putea să-şi caute altă meserie, ci doar c-ar trebui să-şi vadă lungul nasului.
In toate epocile de mare confuzie spirituală se inmulţesc şi sunt plătiţi bine comentatorii. Şi sunt batjocoriţi, minimalizaţi şi plătiţi prost autorii, creatorii, adevăraţii producători. In realitate, comentatorii nu există secundar autorilor, ci depinzand de negustori şi de reclamă. Sunt angajaţii reclamei, nu derivatele creaţiei. Publicul observă, pe bună dreptate, că işi fac treaba cu har. Numai că ar trebui să vorbim despre har cu aceleaşi unităţi de măsură atat la cel care construieşte o casă, cat şi la cel care o dăramă.