Deși toată lumea este de acord cu sentința lui Ande Gide, care ne-a învățat că se numește jurnalism „tot ceea ce ne va interesa mâine mai puțin decât azi’’, uite că, încă, este întoarsă pe toate fețele știrea potrivit căreia Cristian Ghinea ar fi declarat că sunt mulți cei care doresc să iasă „cu picioarele înainte din câmpul muncii’’. Sincer să fiu, aș comenta și eu această cel puțin nefericită exprimare, dar nu înainte de a face câteva precizări.
În primul rând, formularea nu îi aparține lui Cristian Ghinea. Ea apare în întrebarea pe care i-a pus-o reportera HotNEWS. Citez: „La speranța de viață de 70 de ani, credeți că cineva și-ar dori să iasă din câmpul muncii cu picioarele înainte?’’ Întrebare la care domnul ministru- căruia, de bun ce a fost, Comisia Europeană numai ce i-a trimis acasă, pentru a fi refăcut Planul Național de Redresare și Reziliență-, răspunde prompt: „Păi asta este prezumția pe care mergem’’. Este de reținut faptul că, deși jurnalista sesizează grosolănia expresiei „să iasă cu picioarele înainte’’ și murmură un sfielnic „Mă scuzați!”, domnul ministru se face că nu vede- nu aude și o aprobă întru totul. Fapt care îl absolvă de acuzația că ar fi cel care a scornit nenorocita expresie dar nu și de aceea că și-a exprimat, în mod public și necondiționat, susținerea pentru ea. Mai mult, face din ea un principiu călăuzitor al politicilor sociale ale guWERNării (încă) în exercițiu.
În al doilea rând, este de menționat și că funestă idee că va trebui să ne așteptăm să fie tot mai multe persoane care ,,să iasă cu picioarele înainte’’, din câmpul muncii sau direct din rândul pensionarilor, își are un la fel de funest precedent într-o declarație a lui Emil Boc, fostul mini-premier al regimului Traian Băsescu. Mă refer la expresia „ieșire pe cale naturală din sistem”, care tot la persoanele de vârsta a treia se referea cu precădere. Idee sau, de ce nu?, aspirație a unor politicaștri și care nu face decât să reia, într-un alt limbaj (chipurile rafinat!), clișeul verbal și mental cu și despre „ieșirea cu picioarele înainte’’.
Am scris intenționat că nu este doar un simplu clișeu verbal, ci mult mai grav, unul mintal, pentru că, dacă ne aducem bine aminte, în toamna lui 2016, când distinsul om de știință Gheorghe Mencinicopschi a fost condamnat la ani grei de temniță într-un dosar la o fățișă comandă politică, un magistrat de la Tribunalul Ilfov i-a spus cu un cutremurător cinism : „Dacă este să vă țineți promisiunea (adică să suporte integral cei 8 ani de condamnare n.n.) atunci va trebui să trăiți încă 6 ani”.
Rezultă, așadar, că, de data asta,ministrul Cristian Ghinea nu face decât să preia și să actualizeze odiosul clișeu mintal, împrejurare care, desigur, nu îl scutește de răspunderea morală pentru ceea ce a declarat. Și nu numai că a declarat, dar, până acum, nici nu a retractat. Motiv pentru care nu pot să nu mă întreb dacă mai vârstnicii membrii ai familiei sale au luat cunoștință de respectivele declarații? Și, dacă da, ce părere au despre ele?
Pun aceste întrebări cu atât mai mult cu cât nu pot să nu îmi aduc aminte că, la vremea când actualul (încă) ministru Cristian Ghinea nu era decât o tânără speranță crescută și educată în pepiniera de cadre a unor ONG-uri de rit sorosist, el a ținut foarte mult să se fotografieze împreună cu Monica Macovei. Lugubra deținătoare a portofoliului justiției în regimul Traian Băsescu și care ne-a pricopsit cu acel nenorocit MCV. Parșiv mecanism de care nu am scăpat nici până astăzi, deși am îndeplinit, hăt, de mult!, toate condițiile, bașca pe cele introduse, în mod profund incorect, prin schimbarea regulilor în timpul partidei. Că junele Cristian Ghinea a dorit să se tragă în poză alături de Monica Macovei, asta n-ar fi mare treabă, doar că el a vrut să se pozeze taman atunci când o săruta cu multă căldură pe tovarășa procuror a vremii comuniste și care, după Revoluție, s-a dat de trei ori peste cap devenind o aprigă militantă pentru drepturile omului. Iar, ca să nu mai fie nici-un dubiu a propos de mesajul pozei, Cristian Ghinea a scris și a iscălit: „Vreau să vadă mama că mă pup cu Monica Macovei”. Nu avem,desigur, de unde ști care a fost reacția distinsei mame, dar tare curios aș fi să aflăm cum a primit domnia sa, precum și alți membrii ai familiei, recentele declarații ale progeniturii.
Cât privește ideea „ieșirii cu picioarele înainte din câmpul muncii’’, la care achiesa emblematicul membru și purtător de mesaj al USR, Cristian Ghinea, eu cred că s-au acumulat, de acum, mult prea multe motive și argumente pentru ca aceasta să fie citită și într-o altă cheie. Adică în ieșirea de la butoanele de decizie ale destinelor României a formațiunilor care alcătuiesc această veritabilă și rușinoasă monstruoasă coaliție. Ieșire pe care, ca bun cetățean al României Europene, le doresc să o facă în deplină conformitate cu principiile și normele statului de drept. Că s-ar prea putea ca, într-o bună zi, mult prea răbdătorul nostru electorat să dorească a da acestei ieșiri din scenă și semnificația unui zdravăn șut în dos, asta este cu totul și cu totul altceva.
Sau, ca să îl citez pe Cristian Ghinea: „Păi asta e prezumția pe care mergem!”