Recitesc Suflete moarte. Fata de alte lecturi, numarul semnelor plantate pentru viitoare consemnari e destul de mic. Si, totusi, nu m-am putut stapani sa nu fac cateva remarci:
1. Relectura mi-a confirmat genialitatea lui Gogol in materie de amanunt comic.Mijloacele descrierii sunt ale realismului clasic minutios, sub semnul caruia tocul usii face obiectul a jumatate de roman, cealalta ramanand exclusiv clantei. Cel mai mare scriitor satiric din toate timpurile, Gogol pune realismul harnic, minutios in slujba recrearii unui univers comic unic in felul sau: cel al Rusiei tariste din vremea iobagiei, univers valabil pentru Rusia tuturor timpurilor, inclusiv al Rusiei in varianta sovietica. In Suflete moarte, asa cum am incercat sa conving in eseul Dl Goe rescris de Gogol, nu exista han, brisca, roata, drum, usa si bariera in general. Fiecare dintre aceste lucruri, expediate de prozatorul realist clasic, e, in roman, de sorginte gogoliana. Are ceva comic sau, mai bine zis, rusesc, care-l individualizeaza si, intr-un fel, il face viu, biciuitor al atentiei. Mosierita Korobocika, "vaduva de secretar de colegiu", da fuga la oras ingrijorata deodata ca sufletele moarte, vandute lui Cicikov, ar putea costa mult mai mult. Sosirea mosieritei va insemna o cotitura dramatica in destinul lui Cicikov. Gogol imprumuta de la proza de aventuri trucul intrarii in oras, la ceas de noapte, a personajului rasturnator de destin. Un timp, descrierea tine de romanul senzationalist, vandut in foileton: "Dar pe cand in jiltul lui tare Cicikov era sacait de ganduri si de nesomn, ospatand din belsug pe Nozdriov cu tot neamul lui; pe cand o lumanare de seu gata mereu sa se stinga ii palpaia in fata cu festila de mult acoperita cu o caciula neagra; pe cand bezna noptii intunecoase, care sta sa se inalbastreasca de revarsatul apropiat al zorilor, se uita pe fereastra; pe cand cocosii cantau in departarea orasului adormit tun; pe cand intr-o manta de postav gros un nenorocit de cine stie ce grad, care nu cunoaste (vai!) decat un singur drum, drumul batut de norodul rus adus la deznadejde, isi tara incet picioarele - in acelasi timp, la alt capat al orasului, se petrecea un eveniment care urma sa inrautateasca situatia neplacuta a eroului nostru. Si anume, pe ulitele si ulicioarele din mahalalele orasului trece hodorogind o trasura tare ciudata, careia, in prada celei mai mari nedumeriri, nu stiai cum sa-i zici".
NIMIC NU SE PIERDE
|
Regina Maria la varsta de zece ani. "Simt ca nu indraznesc sa ma opresc prea mult aici, unde amintirile imi sint invaluite ca in bruma unei minunate vraji, datorita in mare parte departarii, si mai ales lumii de basm in care numai copiii stiu sa traiasca." |
LUMEA PRIN CARE TREC
| ||
Privirea lui Marin PredaSagalnicii. Multe nestemate din Corespondenta lui Caragiale au drept izvor autoironia lui Caragiale, nota de esenta a personalitatii dramaturgului, ca expresie indiscutabila a inteligentei. La 29 martie 1910, autorul "Scrisorii pierdute" ii scrie de la Berlin lui Paul Zarifopol: "Stimate domnule Doktor, vremea trage a primavara, zezonul rozelor si al poetilor, iar noi stam asa indiferenti, fara sa luam un stimulent reconfortant. Careva-sâzica, daca nu sintem poeti lirici si nu preamarim umana intelepciune, trebuie sa renuntam la marile principii ale Revolutiunii - la drepturile omului? Si este oare un drept mai sacru pentru orice om decit dreptul la pitrecere?" |
BARFE
| ||
Puterea de lumini si suneteMitingurile, congresele, conferintele nationale sunt azi spectacole de sunet si lumini, regizate cu talent, nu de putine ori veritabile opere de show-bizz. Nu e o noutate. Hitler a fost produsul unor astfel de spectacole. Chiar si comunistii au apelat la ele. Plec de la firma zicandu-mi: Nu de la Hitler trebuie s-o pornim cu cercetarea. Cel mai mare spectacol politic de sunet si lumini a fost regizat de Nero (foto), cand a dat foc Romei. |
UN SECOL IN IMAGINI
|
MAI 1965, Beaufort, Carolina de Sud. Membri ai Ku Klux Klan depun juramant de loialitate asa-zisei suprematii a rasei albe. |