Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima zi din sferturile Cupei României la fotbal a fost una de excepţie. Aparent, am putea vorbi despre o surpriză şi jumătate în numai două meciuri.
Prima zi din sferturile Cupei României la fotbal a fost una de excepţie. Aparent, am putea vorbi despre o surpriză şi jumătate în numai două meciuri. În realitate, victoria Mioveniului în faţa dinamoviştilor şi eliminarea Rapidului de Unirea Urziceni se aşază în firescul unei realităţi pe care perdanţii încearcă să o escamoteze, iar ignoranţii nu sunt capabili să o descifreze. Comentatorii grăbiţi au afirmat imediat după meciul de la Urziceni că Dinamo a avut o evoluţie neaşteptat de slabă. Nu contrazic respectivul calificativ. Ba chiar aş îngroşa tuşa spre penibil. Susţin însă că evoluţia jenantă a dinamoviştilor nu a surprins. Dimpotrivă, echipa a demonstrat constanţă. A confirmat în meciul cu Mioveniul slăbiciunile etalate în meciul de campionat cu Ceahlăul, confirmând erorile pe care conducătorii dinamovişti le-au comis în această iarnă prin politica haotică de restructurare a lotului. Observaţiile pe care le-am făcut pe această temă în decursul timpului se confirmă. Acum atrag atenţia asupra faptului că fotolnicii de la Dinamo nu ştiu să citească diagrama seismografului din Groapă. Privesc cu reproş către jucători fără a le înţelege frământările chiar de ei create. Laşitatea acestui gest poate avea efecte dezastruoase. Pentru că niciodată jucătorii cotonogiţi moral nu vor mai fi capabili să scoată carul din şleau.
Rapidul trăieşte într-o vecinătate molipsitoare. Parte dintre subalternii lui George Copos, mă refer la cei mai apropiaţi colaboratori ai patronului, au tăiat, şi ei, graniţă rece între vestiar şi conducere. Conducerea are de parte sa decizia neghioabă. Vestiarul s-a înfrăţit în suferinţă comună cu suporterii. Venirea la Rapid a lui Philippe Leonard şi plecarea lui Măldărăşanu m-au determinat să scriu un articol intitulat “Păcatele antrenorului-impresar”. Titlul acoperă şi numai prin sugestie povestea conflictului creat între Burdujan şi Mircea Rednic. Revolta jucătorului ar putea fi privită ca incident trecător, dacă nu am avea de-a face cu motivaţia temeinică a gestului. Dacă Rapidul ar fi avut un preşedinte de club, acesta ar fi fost capabil să intervină discret în cauză şi să instaureze pacea. Dar postul respectiv este ocupat de Constantin Zotta, un om pe care nu-l pot bănui de asemenea calităţi. Dimpotrivă, intervenţia lui Zotta nu a făcut decât să pună paie pe foc. Adâncirea disputei situează pe poziţii ireconciliabile tabăra meseriaşilor şi cea a amatorilor. Iar din războiul intern nu vor avea de câşti-gat decât adversarii pe care Rapidul îi va întâlni în terenul de joc. Aşa cum s-a întâmplat şi la Constanţa!
Citește pe Antena3.ro
