Urmând exemplul curajos al mezinei prezidenţiale, Honorius Prigoană a decis să înfrunte şi el dezaprobarea paternă şi prejudecăţile publicului larg. Pentru a servi patria. Nu în Parlamentul European, ci în cel naţional. Dincolo de această mică diferenţă, poveştile celor două beizadele seamănă izbitor. Un prim numitor comun îl reprezintă extraordinara precocitate politică.
Ştim că EBA făcea campanie electorală încă de la 12 anişori, între două jocuri de şotron în Modrogan. Aruncând astfel în derizoriu recordul ilegalistului Nicolae Ceauşescu. Mai modest, Honorius Prigoană a aşteptat majoratul pentru a se înscrie în PD. Totuşi, la nici 23 de ani se laudă deja cu suficientă experienţă pentru un mandat de deputat.
Precocitatea celor doi nu se limitează, însă, doar la munca de partid. Nici pomeneală. Elena Băsescu a reuşit să combine cariera de fotomodel cu studiile masterale şi slujba de la Luxten cu stagiatura de la Bruxelles. Cursurile universitare în Statele Unite i-au lăsat suficient timp lui Honorius Prigoană pentru a-şi demonstra geniul antreprenorial. La vârsta la care majoritatea absolvenţilor de facultate îşi caută prima slujbă, el este deja un om de afaceri de succes, acţionar în nu mai puţin de 29 de firme.
Dar, vai, aceşti tineri excepţionali sunt victimele unei groaznice discriminări. Li se reproşează ascendenţa, deşi pentru ei pare un handicap, nu un privilegiu. Cât de apăsătoare poate fi povara unui nume! Şi câte sacrificii au fost nevoiţi să suporte bieţii nefericiţi. Honorius Prigoană conduce un BMW seria 3, deşi maşina lui preferată e Dacia! A acceptat probabil acest compromis ca să nu şifoneze blazonul familiei... Ce, credeaţi că viaţa odraslelor de bani gata e uşoară? Prin comparaţie, necazurile bugetarilor ameninţaţi cu şomajul pălesc imediat.
Convins de experienţa personală, însuşi preşedintele ţării a teoretizat apariţia noilor dinastii portocalii. Cică ar fi nedemocratic şi nedrept să nu li se dea o şansă acestor copii crescuţi în culisele puterii. Cum să le înăbuşi aspiraţiile nobile, doar de frica acuzaţiilor de nepotism? Ar fi o dovadă de laşitate!
EBA a fost, aşadar, o deschizătoare de drum. Pe urmele ei vor păşi în curând şi alte vârfuri fragede ale noii nomenclaturi. Aştept cu nerăbdare lansarea în politică a lui Alin Cocoş. Împotriva voinţei Elenei Udrea, desigur. Într-o lume plină de suspiciuni şi prejudecăţi, putem conta că bravii lideri din Modrogan îşi vor asuma sarcina dificilă de a promova valorile ereditare. Chiar dacă, vorba lui Prigoană senior, "electoratul nu e încă destul de matur să înţeleagă" că e spre binele său.
Iată, deci, mult aşteptata "primenire a clasei politice". Infuzia de "sânge proaspăt" promisă de Emil Boc. În sfârşit, un pas către instalarea "meritocraţiei". Aceşti tineri merită să ne reprezinte. Şi noi îi merităm pe ei. În fond, într-o ţară în care preşedintele îşi comunică mesajele către naţiune de la OTV, e firesc ca noile elite să semene din ce în ce mai mult cu personajele suprarealiste din studioul lui Dan Diaconescu.