Discutând „A POSTERIORI” despre niște „COMENTARII APRIORICE”

La grele încercări trebuie că a fost suspusă răbdarea împărţitorilor de dreptate din scumpa noastră patrie dacă însuşi preşedintele CSM, domnul judecător Marius Badea Tudose a lansat „un apel public la reţinere şi la calm cu privire la criticile publice privind decizii ale unor instanţe judecătoreşti”.

Apel lansat, fireşte, în numele „interesului public în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei în România” şi, poate, nu doar întâmplător, după controversatele decizii în „Cazul Mariana Rarinca”.

După cum lesne se poate bănui, este vorba despre anumite demersuri ale mass media care aduc la lumină grave carenţe ale sistemului de justiţie care au avut şi, din păcate, mai au ca rezultat sentinţe incorecte ce produc grave daune materiale şi morale greu de reparat.

Ce-i drept, unele dintre aceste erori (v-aş ruga să reţineţi eufemismul !) au fost anulate la CEDO, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia, de vreme ce despăgubirea victimelor se face tot din visteria statului şi nu de către cei vinovaţi de asemenea situaţii.

Subiect delicat, recunosc, la care, cuprins de patosul comunicării, domnul preşedinte ale CSM uită să mai facă vorbire.

Revenind la ale noastre, recunosc şi eu că un asemenea apel la rigoare şi la echilibru în discuţiile despre actul de justiţie este cât se poate de necesar şi, de principiu, nu am putea decât să îl salutăm, să îl susţinem şi să îl promovăm.

Din păcate, apelul patetic al preşedintelui CSM plăteşte un amar tribut prin tocmai ceea ce acesta incrimina: comentarea excesivă, apriorică într-un registru speculativ. Mai direct spus, domnul Marius Badea Tudose comite în apelul său exact acele erori de fond şi de formă pe care le reproşează presei şi formatorilor de opinie.

Să începem chiar cu acest termen „a priori”, pe care ştiinţa logicii formale(clasice) ne învaţă că desemnează „ceea ce este afirmat înainte de producerea faptelor”. Termenul respectiv fiind în antiteză cu „a posteriori”adică „ ceea ce este afirmat după producerea faptelor”.

Astfel, din spusele domnului şef al CSM reiese că presa şi formatorii de opinie au discutat procese şi decizii judecătoreşti despre care habar nu aveau. Or, mi se pare de-a dreptul o enormitate să acuzi presa că operează o „comentare apriorică” atâta vreme cât în discuţie s-au aflat şi se mai află încă procese încheiate şi sentinţe pronunţate.

Oare, mă întreb, nu era mai corect ca domnia sa să vorbească mai degrabă despre „comentarea apriorică” în cazul în care judecătorii, colegii domniei sale, nu fac decât să dea undă verde sentinţelor dictate de procurori?

În acest caz, mi se pare că ar fi corect să se spună că asemenea (pretinşi) justiţiari au procedat prin comentarea „a priori”, în vreme ce, exact invers acestei situaţii, gazetarii au purtat discuţiile „a posteriori”, adică după producerea faptelor.

Iar, dacă tot a deschis domnul preşedinte Marius Badea Tudose discuţia poate că nu strică să îi reamintesc faptul că o penibilă şi, să sperăm, de neegalat, culme a „a priorismului” au atins-o procurorii şi judecătorii care într-unul dintre multiplele şi stufoasele dosare deschise pe numele lui Adrian Năstase au prezentat ca dovezi incriminatorii ale mitei nişte dolari despre care, ulterior, s-a dovedit că fuseseră emişi de către trezoreria Statelor Unite la un an după instrumentarea cazului!

Tot o „comentare excesivă” comite acelaşi distins domn şi atunci când acuză luările de poziţie ale presei sau ale formatorilor de opinie că sunt „dictate de conjuncturi social-politice ori interese de grup”.

Şi de data asta, faptele îl contrazic în mod categoric pe dl preşedinte al CSM, atâta vreme cât s-a dovedit şi se dovedeşte că multe, foarte multe dosare au fost instrumentate la o anumită comandă politică, avându-i ca ţinte clare pe adversarii politici ai unor anumite grupuri de interese.

Ajungând aici mi s-ar putea reproşa, sunt convins, că şi eu comentez excesiv, aprioric şi într-un regim speculativ” despre actul de justiţie, atâta vreme cât îmi fac publică poziţia în „Jurnalul Naţional” , instituţie de presă care, alături de „Antena 3”, se află într-o permanentă ofensivă împotriva multiplelor şi marilor nedreptăţi ale sistemului de justiţie din România ultimului deceniu.

Ce ne facem, însă, dacă vedem că , mai nou, critici de o extraordinară duritate la adresa judecătorilor şi procurorilor vin de la fostul preşedinte, Traian Băsescu, el însuşi subiect al unor fierbinţi dosare deschise sau numai… între-deschise?

Noi, de aici, ce ar urma să înţelegem: -1) Că Amiralul Dezastrului Naţional de dezice de mecanismule perverse pe care el însuşi le-a instrumentat şi le-a asmuţit împotriva adversarilor politici? sau că, mai nou şi mai nou,- 2) Traian Băsescu a ajuns, mai bine mai târziu decât niciodată, la vorbele „Jurnalului Naţional” şi ale „Antenei 3”?

Cât priveşte reproşul categoric al domnului Marius Badea Tudose că jurnaliştii şi formatorii de opinie sunt „persoane de formaţie şi vocaţie variate” (scuzaţi dezacordul, dar dl M B T dixit!), adică oameni din afara sistemului de justiţie. Atât ca pregătire cât şi ca profesiune, sunt de acord cu domnia sa, deşi cred că nu strică să îi reamintesc împrejurarea că aceştia se pronunţă public şi pentru că actualii diriguitori ai sistemului de justiţie, în mod deosebit CSM-ul dar şi Ministerul de Justiţie, nu pot sau nu vor să facă ordine în propria ogradă. Preferând unor analize severe, riguroase şi unor măsuri ferme, falimentarea „politică a struţului” şi a „ascunderii gunoiului sub preş”.

Sunt, toate acestea, simple întrebări la care aşteptăm cu încredere şi cu interes răspuns din partea domnului preşedinte al CSM. Răspuns „a priori” sau a posteriori”?- nu avem preferinţe anume!...