Diversiunea referendumului

Prin găselniţa referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu încearcă să deturneze atenţia electoratului de la cele două mari probleme ale actualităţii: criza economică şi criza politică. Ambele subiecte îl incomodează grav. Aşa că încearcă să le îngroape sub retorica urii de clasă, speculând demagogic frustrările unei populaţii disperate.

Ce ar mai putea promite, în campanie, şeful statului, după dezastrul celor nouă luni de guvernare ale Cabinetului Boc? Programul anticriză al Guvernului tutelat de Băsescu a fost sublim, dar a lipsit cu desăvârşire. "Să aşteptăm să treacă !" - cam la atât se rezumă strategiile economice ale actualului preşedinte. L-a luat gura pe dinainte la Luduş, când a declarat răspicat: "Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică, pentru că nu se poate acest lucru ". Aşa este, dacă numeşti în funcţii-cheie "specialişti" de talia lui Videanu, Pogea sau Berceanu. În ciuda eşecului lor evident, Traian Băsescu nu vrea să-i vadă îndepărtaţi de la pârghiile Executivului. O demonstrează componenţa Cabinetului Croitoru, în care regăsim personajele care şi-au dat deja măsura incompetenţei sub conducerea de mucava a lui Emil Boc.

Criza politică este o consecinţă directă a încăpăţânării preşedintelui de a-şi păstra fidelii la Palatul Victoria. Cu orice preţ. Chiar dacă aritmetica parlamentară arată că locul PD-L este acum în opoziţie. Nici un alt partid nu mai vrea să se alieze cu democrat-liberalii pentru a forma o majoritate pe gustul lui Zeus. În acest moment, Traian Băsescu nu poate oferi decât o singură soluţie pentru depăşirea impasului: alegerile anticipate. Exact ce ne lipsea după doi ani electorali în toiul unei crize economice!

În cursa sa pentru un nou mandat, preşedintele se vede obligat să evite tocmai problemele prioritare ale României. Aşa că lansează petarda populistă a Parlamentului unicameral şi miniatural. Să ne înţelegem: actuala formulă a Legislativului este, cu siguranţă, perfectibilă. Dezbaterile pe această temă sunt legitime şi necesare. Dar nicidecum urgente. Când arde casa, întâi stingi focul şi abia apoi te gândeşti să reorganizezi dulapurile.

Reducerea numărului de parlamentari, oricât de drastică, nu redresează bugetul naţional. Nu ne salvează economia aflată în picaj. Puţini români ar putea crede o asemenea bazaconie. Nu pe naivitatea acestora mizează Traian Băsescu, ci pe resentimentele majorităţii faţă de întreaga clasă politică. Şi pe antipatia tradiţională pentru capra vecinului. Exact cu acelaşi truc încearcă preşedintele să prezinte drept glorioasă guvernarea falimentară pe care a patronat-o până acum. Se laudă, obsesiv, cu o singură realizare: eliminarea salariilor şi pensiilor "nesimţite". Grozavă consolare pentru sutele de mii de oamei care şi-au pierdut locurile de muncă sau pentru milioanele care abia supravieţuiesc cu lefuri de mizerie. Urarea "Să trăiţi bine" sună azi cinic şi amar. Singura satisfacţie pe care ne-o mai poate promite Traian Băsescu e că şi alţii vor trăi mai rău. Straşnic program prezidenţial!