Divorţ cu urmări

ROMÂNIA CA TELENOVELĂ
Pînă nu de mult, Lisaveta Turcu, secretara comisarului-şef al Gărzii Financiare din judeţ, era o femeie la locul ei. Trecută de 40 de ani, deşi se spunea despre ea că se ţine bine ­ ceea ce nu era obligatoriu un compliment, aşa zici despre o femeie cînd ţi se pare cam aiurea s-o faci frumoasă ­, nu lăsa impresia că ar mai putea produce surprize.

ROMÂNIA CA TELENOVELĂ
Pînă nu de mult, Lisaveta Turcu, secretara comisarului-şef al Gărzii Financiare din judeţ, era o femeie la locul ei. Trecută de 40 de ani, deşi se spunea despre ea că se ţine bine ­ ceea ce nu era obligatoriu un compliment, aşa zici despre o femeie cînd ţi se pare cam aiurea s-o faci frumoasă ­, nu lăsa impresia că ar mai putea produce surprize. Nu te-ai fi aşteptat, de exemplu, să-şi pună fustă scurtă, pentru că nu purtase aşa ceva nici cînd avea douăzeci de ani. Nu te-ai fi aşteptat să-ţi arunce ocheade, pentru că nu făcuse aşa ceva nici cu bărbatu-său, pe care-l cunoscuse, înainte de a se mărita, la o cofetărie care nu mai avea îngheţată. În ultimul timp, pînă şi cel la care lucrează ca secretară, şeful Gărzii Financiare, a observat, deşi, la vîrsta lui, din buza pensionării, se uită la o femeie ca la un desen animat, că Lisaveta Turcu s-a schimbat spectaculos. Şi-a vopsit părul într-un roşcat care-l face să amintească de o perucă prost aşezată, deşi ea crede că astfel pare vampă. Poartă fustă scurtă şi cizme pînă deasupra genunchilor, astfel că mulţi dintre cei care o văd se întreabă dacă nu cumva joacă într-un vodevil. Transformarea se explică foarte simplu. Lisaveta Turcu a divorţat de bărbatu-său, maior de Intendenţă la garnizoana din localitate. Nu se ştiu adevăratele motive ale despărţirii.

Se ştie, în schimb, ce spune fiecare despre celălalt. El ar fi rău, meschin, golan, brută, beţiv, cheltuitor, risipitor, sadic. Ea ar fi: curvă, mamă stricată, cheltuitoare, leneşă, proastă gospodină. El ar fi bătut-o într-o zi fără nici un motiv. A învineţit-o de i-a fost ruşine (ei), după aceea, să meargă la serviciu. Drept pentru care a trebuit să stea acasă fără certificat medical, riscînd astfel să fie dată afară. Ea ar fi venit într-o seară tîrziu acasă, în timp ce el şi copilul o aşteptau îngrijoraţi şi flămînzi (bineînţeles). Cînd a fost întrebată unde a fost, a dat un răspuns neserios, ceea ce ar fi putut dăuna educaţiei copilului. În fine, toate lucrurile despre care doi inşi nu-şi spun nimic în timpul căsniciei ca să aibă ce vorbi la divorţ. Au divorţat destul de repede pentru doi inşi la o asemenea vîrstă. Şi unul şi celălalt au lăsat impresia că de-abia aşteaptă să se vadă despărţiţi.
Acum, fiecare îşi trăieşte din plin libertatea. El a descoperit, entuziasmat, ce bine se simte fără ea, bărbat liber, lipsit de griji. Poate să vină cînd vrea acasă, chiar spre dimineaţă. Nimeni nu-l aşteaptă în bucătărie, prefăcîndu-se că nu-l aşteaptă. Nimeni nu-l miroase, să afle pe unde a trecut înainte de a deschide uşa. Prin tramvaie, restaurante, troleibuze, pe bulevarde, fete tinere, drăgălaşe, pline de mister, în stare să fericească zeci de bărbaţi, îl privesc lung. Fiecare dintre ele, zîmbindu-i, e o promisiune. Acasă poate să ţină lumina aprinsă pînă noaptea tîrziu. Nimeni nu-i atrage atenţia că o să vină factura la curent. Nimeni nu-l mai bate la cap să se descalţe la uşă. Nimeni nu mai observă că-şi murdăreşte prea des cămăşile.

Fără el, ea respiră în voie. Zilele şi nopţile prelungesc un adînc, puternic şi voios suspin de uşurare. Acasă, întorcîndu-se de la serviciu, poate să stea cît pofteşte în faţa oglinzii. Poate să-şi facă unghiile. Să-şi facă sprîncenele. Să citească o carte. Poate să stea la taifas, prin cofetării, cu cîte prietene pofteşte. În aceste zile a întinerit mult, zice ea. Pe stradă, zeci de bărbaţi o caută cu privirile. Nu-i rămîne decît să aleagă.

După divorţ, el a pus la cale, acasă, o petrecere cu cîteva fete. S-a băut mult, s-a fumat, s-a chicotit. Pe la unu noaptea, beat mort, fetele l-au lăsat în baie, unde se prăbuşise în urma unui iremediabil conflict cu oglinda, luînd cu ele, binişor, tot ce găsiseră mai bun prin casă.

Tînără, ferice, ea a plecat la munte într-o tabără alpină, cu un grup de studenţi. Timp de două săptămîni a rîs, dansat, s-a prins în tot felul de jocuri, gen "cu fundul mai mic decît ligheanul", într-un cuvînt, s-a simţit ca la 19 ani! Ceea ce, pentru o femeie de peste 40 de ani, cu un copil de 10 ani, nu e de ici, de colo.

Nu va trece mult însă şi el va fi dat afară din Armată. De fapt, îşi va cere el demisia de onoare, reclamat la Comenduire pentru datorii făcute la toţi cei întîlniţi în cale prin unitate. Rămas de capul lui, s-a apucat de băut şi, mai rău, de jucat, la Bingo. Ultima oară, fiind scos din sală de bodyguarzi, după ce făcuse scandal că nu i se admite să depună drept gaj Secretul militar.

Cu înfăţişarea-i de vampă fără căpătîi, ea va trezi suspiciunea nevestei şefului. Venită într-o zi la birou, să-l ia la un tăiat de moţ, consoarta se posomorî văzînd-o şi, din acel moment, atît îl va pisa pe bărbatu-său cu aluziile sale nesărate, încît acesta, deşi nu-l interesase Lisaveta, a vrut s-o violeze în birou. Cum Lisaveta Turcu era o femeie de treabă în felul ei, s-a opus şi, în consecinţă, şeful nu s-a lăsat pînă n-a dat-o afară.