Americanii – a declarat dl Mihai David, membru în Consiliul de Administraţie al Hidroelectrica, referindu-se la recenta intervenţie publică a ambasadorului SUA la Bucureşti, în care acesta criticase dur politica energetică a Guvernului român şi ceruse în clar privatizarea sectorului ca mijloc de eficientizare – îi sprijină de fapt pe cei de la „Franklin Templeton”, administratorii Fondului Proprietatea, în încercarea acestora de a prelua controlul companiilor energetice din România. „Toate sugestiile astea cu «voi nu vă pricepeţi, avem noi investitori»..., care vin după 21 de ani, nu le mai crede nimeni”, a punctat dl David.
Bine că mai există – te şi miri! – un român care să taxeze declaraţiile incalificabile ale ambasadorului american, care, într-un discurs la Bursa de Valori Bucureşti, numai că nu i-a luat de mână pe americanii privaţi de la „Franklin Templeton” să-i prezinte public drept mântuitorii României!
Căci, în mod incalificabil, le-a susţinut deschis demersurile nu mai puţin incalificabile ale acestora de a contesta, inclusiv în justiţie, atât încercările Guvernului de la Bucureşti de restructurare a sistemului energetic prin constituirea a două mari companii naţionale, cât şi hotărârea companiei de stat Romgaz de a participa la eforturile naţionale de austeritate printr-o donaţie de solidaritate din profitul său, ambele contestări legate de faptul că demersurile cu pricina îi încurcau interesele de profit ale lui „Franklin Templeton”! şi, pentru a fi clar ce doreşte „Franklin Templeton”, ambasadorul american a fost şi el clar, calificând proiectul de constituire a două companii energetice naţionale „o rearanjare a şezlongurilor de pe Titanic”, soluţia fiind privatizarea companiilor aşa cum sunt ele acum. Adică, voi tot vă duceţi dracului precum Titanicul, lăsaţi ce mai poate fi salvat să luăm noi!
Incalificabil! În primul rând, pentru că, deşi poate ne ducem dracului, este treaba noastră, şi nu a domniei sale! În al doilea rând, pentru că nici ambasadorul SUA şi cu atât mai puţin o firmă privată americană n-au dreptul de a face trafic de influenţă în legătură cu proiecte ale statului român, indiferent dacă proaste sau bune şi indiferent dacă le convin sau nu! În al treilea rând, apropo de trafic de influenţă: cum nu se sesizează procuratura americană faţă de intervenţia făţişă a unui reprezentant al statului american în favoarea unei firme private: nu este cumva un conflict de interese?! Unde este „political correctness”-ul de care ne tot bat la cap americanii?!
Dezvăluirile WikiLeaks au evidenţiat parada tragicomică de oficiali români pe la Ambasada Americană, unde se pârăsc unii pe alţii. Având de a face cu aşa ceva, dl Gitenstein n-a mai avut a juca decât direct aria sfidării, făcând în clar pe stăpânul în faţa supuşilor. Domnia sa ştie nu numai că nu se va găsi cineva să-i ceară înlocuirea pentru intruziuni nepermise diplomatic, dar recomandările sale vor fi citate precum preceptele lui Hristos!
Cât despre fondul problemei, ce mai contează?! Privatizarea în energetică a fost pentru România un mare eşec.
În producţie, unde se duce greul, investitorii străini nu s-au înghesuit, ba chiar deloc! Au confiscat însă partea rentabilă – respectiv exploatarea resurselor şi distribuţia – unde se aleg anual cu profituri pe cât au dat statului român la cumpărare pe întreaga afacere! Pentru consumatori, privatizarea nu a adus minciuna propovăduită a preţurilor mai mici, ci realitatea mereu mai severă a tarifelor în creştere. Şi o scumpire dramatică a energiei electrice şi gazelor bate la uşă!
Cât despre mult susţinuţii dlui Gitenstein, cei de la „Franklin Templeton”, să fim serioşi! Urmează cumva să are aceştia vreun hectar sau măcar să învârtă un şurub în România?! Nu! Urmează să extragă cât pot mai mult din profiturile făcute de alţii! Şi de unde? De la Fondul Proprietatea, structură inventată chipurile spre a-i despăgubi pe cei deposedaţi abuziv de regimul comunist, dar care, după cum a funcţionat şi funcţionează, echivalează cu a doua deposedare a acestora, la fel de istorică precum prima, căci acum o fac nu comuniştii, ci capitaliştii, inclusiv cei de peste Ocean!