Perspectivele economice mereu mai innegurate – conturate atat de lipsa de sanse, de-acum evidenta, a economiei de a se invigora, cat si de precipitarea unui al doilea val de criza/recesiune venind din Occident – par sa-l faca mereu mai nervos pe guvernatorul BNR. Probabil, nu doar pentru ca presiuni de tot felul vor aparea in conditiile in care noi masuri de austeritate devin inevitabile, dar si pentru ca proverbiala sa capacitate de a iesi basma curata nu va mai fi suficienta si domnia sa nu va mai putea evita nici responsabilitatile in crearea situatiei si nici ajustarile reclamate de aceasta in aria politicilor de care raspunde. Numai pe seama nervozitatii poate fi pusa interventia publica a dlui Isarescu in care a spus pur si simplu ca vrea sa puna capac discutiilor publice privind necesitatea si eficienta programelor derulate in baza acordurilor cu FMI-CE-BM. Domnia sa doreste sa impuna concluzia ca 'acordurile au fost necesare', iar, in urma aplicarii lor, 'fundamentele economice s-au imbunatatit enorm'! Iata ce ne spune textual: 'Eu zic sa inchidem discutia, si asta inseamna ca o buna parte din ce trebuia sa se faca nu doar ca s-a facut, dar s-a dovedit a se face relativ solid'.
Adica cum vine asta 'sa inchidem discutia'?! Pai, in primul rand sa vedem cum sta treaba din punct de vedere procedural! Este vorba cumva de contracte private cu FMI si, in masura in care dl Isarescu le-a semnat, sa incetam a mai le dezbate spre a-i proteja intimitatea domniei sale?! Poate or fi private si nu stim noi sau, daca sunt publice si n-avem voie sa le discutam, sa dea dl Isarescu un decret in acest sens! Si apoi, in al doilea rand, sa vedem cum este treaba pe fond. Daca au fost atat de 'necesare' precum pretinde dl Isarescu si au schimbat intr-atat fundamentele economice ale tarii, de ce sa nu le discutam, caci ar fi tocmai o ocazie de a le dovedi necesitatea si eficienta?! Tare ma tem insa ca dl Isarescu vrea 'sa inchidem discutia' exact pentru ca n-au prea fost deloc eficiente (dupa cum arata realitatile economice insele!), conditii in care se pune implicit si problema daca au fost cumva necesare!
Cu ce s-au 'imbunatatit' fundamentele economice?! Nu doar ca nu s-au imbunatatit 'enorm', ci nu s-au imbunatatit deloc! Economia din Romania a ramas aceeasi anexa bananiera pentru capitalul vest-european precum era si la inceputul anului 2009 (cand s-a incheiat acordul cu FMI), cu absolut aceleasi caracteristici: consum fara productie, hipermarketuri fara fabrici, banci fara economie reala, masini fara sosele! In aproape trei ani nici nu se putea schimba ceva, caci, pentru o reala schimbare in aceasta privinta este nevoie de vreo doua decenii. Problema este doar daca s-a facut ceva care sa imprime o eventuala schimbare. S-a stimulat cumva productia?! Doamne pazeste! fitie si Grivei ca orice program FMI nu prevede asa ceva, caci FMI nici nu stie asa ceva! Prapastia fulminanta dintre consum si productie s-a mai redus, dar numai prin taierea consumului, concret prin amputarea salariilor, inghetarea pensiilor si majorarea impozitelor. Ce s-a obtinut prin acestea? Nimic altceva decat ceea ce se putea prin ajustari de acest tip – o adaptare in scadere a economiei –, dar nicidecum vreo schimbare structurala de la care sa se poata spera la o 'imbunatatire' a fundamentelor, la o crestere economica organica sanatoasa in viitor. Despre inducerea vreunei dezvoltari economice nici nu poate fi vorba!
Au adus vreun folos acordurile cu FMI-CE-BM? Nici unul. Nu vorbim aici ca, prin masurile adoptate, nivelul de trai a scazut. Acesta era nevoie sa scada pentru ca, prin consumul intins anterior peste masura, situatia devenise nesustenabila. Problema era ca reducerea consumului ca ajustare inevitabila trebuia inteleasa si conceputa ca mijloc pentru atingerea unui scop, ca un sacrificiu pentru schimbarea economiei! Este vorba cumva de asa ceva?! Nu! fii atunci, pe drept cuvant, a aparut si a ramas intrebarea daca acordul cu FMI era necesar. fii nu atat acordul in sine, cat imprumutul-mamut insotitor!
(va continua)