12 iunie 2014. Dată de referință în calendarul fotbalului. Astăzi debutează în Brazilia o nouă ediție de turneu final al CM. Așadar, departe de noi, foarte departe de noi, fotbalul îndeamnă la preocupări care nouă nu prea ne mai încarcă programul. Ne-am procurat această liniște fără efort, cheltuind lejer din preaplinul de neghiobie care ne caracterizează.
Vara fotbalului românesc este mai calmă ca niciodată. Iar această constatare nu rezultă doar raportarea comparativă la întâmplările alea mondiale. Printr-un recurs la memorie ajungem la concluzia că am ajuns să fim mai calmi chiar și decât noi înșine. Văd, aud, citesc și nu-mi vine să cred. Știrile senzaționale privind sarabanda transferurilor bombă, știri care animau febril vacanța competițională, au dispărut aproape total din peisajul presei sportive. Fac această constatare și nu admit să fiu contrazis. Știu că nimic nu era adevărat. Știu și eu că doar prin minciună negustoria second-hand era înălțată pe everesturi ale negustoriei cu cramponați. Mă întreb însă cât de jos am ajuns dacă până și cei mai harnici dintre zvoneri au fost reduși la tăcere. Mă întreb cât de rupt în fund este fotbalul nostru dacă a reușit să-i tempereze la tupeu chiar și pe cei mai obraznici dintre obraznici.
Patronii ostentației jegoase au fost potoliți de o realitate neiertătoare. Locul lor este luat de șmecherașii insolvenței. Celebra concurență negustorească dintre Steaua și Dinamo nu mai are farmec fără Gigi Becali și Cristi Borcea. Arpad Paszkany, deși puțin mai liber, s-a retras într-o croială economică mai modestă ca niciodată. Responsabilii de la Petrolul se refac în saloanele spitalului de arși după spectaculoasele lovituri din sezonul trecut. Iar astralul Ioan Niculae, rămas fără concurență, nu mai are strigătul licitațiilor de altădată. Așa se face că gradatele fotbalului nostru vor încinde campionatul viitor cu ce-o rămâne după ce or să vândă ce mai e de vândut. Dar panta descendentă pe care alunecă fără frână fotbalul nu mă îngrijorează peste măsură. Consider că tocmai sărăcia poate vindeca acolo unde nesimțirea nu putea fi deranjată. Gândesc că, refuzând sărăcia ca pe o mare rușine, nemernicii își vor lua tălpășița din fotbal. Situație în care reconstrucția nu va mai fi doar o păguboasă utopie.