Dolarul, pe mana competitorilor Americii

S-ar putea ca defensiva dolarului de cativa ani incoace sa anunte inceputul unui declin istoric. Acest lucru nu este nicidecum sigur, este doar o posibilitate sau o ipoteza. Dar, fara indoiala, eventualitatea aceasta nu poate fi exclusa.

Ceea ce a intervenit nou este o combinatie intre aparitia unei alternative la dolar - pe care o constituie de bine, de rau euro - si concentrarea unor rezerve valutare fabuloase la dispozitia unor noi jucatori de pe piata mondiala, indeosebi tari asiatice, dintre care unele chiar sunt decise sa actioneze impotriva dolarului.

Formand grosul rezervelor valutare mondiale, dolarul intra acum in componenta rezervelor unor tari care vin puternic din urma in competitia internationala, fie tari de succes, fie posesoare ale unor imense resurse naturale si care, datorita marilor excedente pe care le inregistreaza in comertul lor exterior, au concentrat o parte substantiala din masa de dolari ce circula in afara Statelor Unite. China, India, Rusia, tarile exportatoare de petrol islamice sau latino-americane sunt numai cateva dintre cele mai semnificative exemple. Aceste tari continua sa acumuleze rezerve valutare, in masura in care, pe fondul incasarilor masive din exporturi, cumpara sistematic valuta ca sa mentina pentru monedele nationale un curs care sa le asigure competitivitatea marfurilor proprii. China, de pilda, ale carei rezerve valutare se ridica la echivalentul a 1.100 de miliarde de dolari, detine 70% din acestea in dolari.

Soarta dolarului a ajuns sa depinda si de miscarile dictate de interese economice si politice ale altora, nu toti prieteni ai SUA, ba unii chiar dusmani si, oricum, competitori ai Statelor Unite. Ca replica la presiunile americane asupra sa, Iranul a hotarat sa schimbe in euro componenta in dolari a rezervelor sale. Si a decis sa nu mai faca tranzactii petroliere decat in euro, care este portstindardul "antiyankeu" si care incearca o experienta chiar socialista in America Latina, a luat aceeasi masura doar in ce priveste rezervele, doar pentru ca, vanzand titei exact in SUA, nu poate derula tranzactiile decat in dolari. Tari petroliere din Golf cauta o formula de uniune monetara prin care sa se reduca actuala dependenta exclusiva de dolar. Iar China si Rusia folosesc curent amenintarile cu trecerea partiala de la dolar la euro a rezervelor lor in jocurile lor strategice cu Statele Unite.

Intr-o asemenea situatie, decizii luate la Washington cu privire la un dolar puternic sau, dimpotriva, slab pot fi pur si simplu anihilate de miscari politice sau economice pornite din alte capitale ale lumii, care, sa fie clar, controleaza la dispozitia lor cantitati mai mari de dolari decat autoritatile americane. Si aceasta pur si simplu pentru ca, din cauza expansiunii internationale fabuloase de sase decenii a dolarului, in afara Statelor Unite se gasesc mai multi dolari decat in SUA.
Este intr-un fel o ironie a sortii.

Pentru ca aceasta situatie provine tocmai din privilegiile cu care a fost investit pe plan international dolarul acum sase decenii: de a fi mijloc de plata cu acceptare internationala. Gratie acestor privilegii, economia americana a fost si este singura care isi poate finanta deficitele externe chiar cu moneda proprie. Numai ca sistemul international insusi a reclamat aceste deficite, pentru ca era singura posibilitate ca dolarii sa ajunga in strainatate ca mijloc de plata la dispozitia celorlalti.

In timp, riscurile devin enorme, caci treptat altii pot sa ajunga - exact cum s-a ajuns - sa detina mai mult din propria-ti moneda decat tu insuti si deci sa aiba o mai mare capacitate de manevra decat tine!