x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale “Domnul Primăvară”

“Domnul Primăvară”

de Florin Condurateanu    |    16 Apr 2014   •   16:33

L-am botezat “Domnul Primăvară”. Unde apare aduce cu el o însorire, o adiere de zefir. Firea lui este o explozie de lumină. De lumină molipsitoare. De primăvară contagioasă. Florin Piersic. Domnul Primăvară. Se minunează colegii de teatru de formidabilul magnetism pe care îl emană Florin, de gravitaţia sub care ţine săli de mii de oameni. E inepuizabil în a istorisi întâmplări cu chichirez, în a cânta, în a recita “Rugă pentru părinţi”. Miile de spectatori nu se mai satură primind de pe scena luminată de personalitatea lui Florin o veritabilă perfuzie de adiere optimistă. De Sfintele Florii, de ziua lui a strălucit iarăşi în piesa de mare succes “Singuri în noapte”. Teribilul fenomen purtând numele Radu Beligan a tradus şi a regizat fermecătoarea piesă. Maestrul Beligan a văzut piesa la Paris, în rolul principal jucând marea vedetă Alin Delon. Şi Maestrului Beligan i-a încolţit pe loc în minte ideea că şi Piersic poate juca magistral acest rol. Zis şi făcut, aşa că deja s-au adunat sute de reprezentaţii cu piesa “Străini în noapte”, Florin Piersic producând înroşirea palmelor spectatorilor de atâtea aplauze. Nu dispare din sufletele românilor fermecătoarea piesă televizată “Visul unei nopţi de iarnă”, de Muşatescu, în care Florin Piersic a adus vraja sentimentală a unui Revelion plin de iubire neaşteptată. Uluitoare au fost interpretările lui Piersic în “Oameni şi şoareci”, în “Zbor deasupra unui cuib de cuci”. De aproape 60 de ani Florin Piersic zboară majestuos ca un cocor al primăverii. Nu e întâmplător că o vedetă internaţională ca Tatiana Samoilova, îndrăgostită de Piersic, a jucat tocmai în filmul “Zboară cocorii”? Cum le potriveşte viaţa! Florin Piersic a ştiut să scoată scene de neuitat din cele mai obişnuite secvenţe de viaţă. Filma tocmai în Maramureş pentru pelicula “Pintea haiducul” şi făcea obositoare navete pentru a reveni seara în piesele de pe scena Naţionalului bucureştean. Abia mijeau zorile şi cu avionul prăpădit care transporta presa, Piersic zbura la filmările din Maramureş. A refuzat maşina să-l mai ia de la aeroport şi a cerut să-i aducă lângă avion calul lui din film. Mergea pe bulevardele din Baia Mare în straiele populare de haiduc, călare pe armăsar şi la stopuri înmuind pita în paharul cu smântână groasă maramureşeană. Nimeni nu a uitat nici rolurile lui Piersic din “Haiducul cu 7 cai” din “Harap Alb”, din “Mărgelatul”. Peste ani s-a dus la Sâmbăta, unde într-un grajd se afla fostul lui bidiviu, acum bătrân, pensionat şi orb. După atâta vreme calul bătrân i-a simţit mirosul lui Florin şi a început să necheze de bucurie, iar când l-a avut aproape îl mângâia cu botul lui umed de prieten pe viaţă. Înmoaie toate inimile Florin Piersic recitând poezia olteanului Spiridon Popescu: “Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ Cum te lauzi la toţi sfinţii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu părinţii./ Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ N-asculta de toţi zurliii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu copiii./ Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ Cum susţii în gura mare,/ Moaie-ţi tocul în cerneală/ Şi-nainte de culcare/ Dă-i în scris poruncă morţii,/ Când şi-o ascuţi pumnalul,/ Să-l înfingă-n mine, Doamne,/ Şi să lase-n viaţă calul.

×