Cu o cadenţă şi o seriozitate de care puţine instituţii ale statului mai dau dovadă, Curtea de Conturi, condusă finanţistul reputat care e Nicolae Văcăroiu, despuiază arhivele contabile ale structurilor prin care circulă fondurile bugetare, inclusiv europene, realizează audituri şi pune pe tavă celorlalte instituţii implicate - Guvern, Parchet ministere - o realitate în bună măsură halucinantă. Aproape nu a fost raport vizând ultimii ani, care să nu se constituie într-un autentic rechizitoriu privind bajocura, neglijenţele, abuzurile şi jafurile la vedere, pe seama banului public, din timpul guvernării pedeliste. Dezastrul din sistemul sanitar, de la Îmbunătăţiri funciare, de la TVR, din sistemul fiscal, din zona consultanţei juridice, ori de la Tezaurul naţional de timbre, haosul şi drenajul banilor prin intermediul primăriilor şi consiliilor judeţene (1,6 miliarde de euro), de la CNADR (sute şi sute de milioane), din multe alte domenii s-au constituit în dosare de recuperare a pagubelor şi, mai ales, în dosare penale puse pe masa DNA, a subalternilor lui Daniel Morar.
Stupid, însă, aberant, absurd, ca într-o farsă de doi lei, de multe ori, de cele mai multe ori, documentele au fost aruncate, bine şnuruite, prin sertare şi fişete, iar opinia publică nu a fost barem informată de DNA şi de celelalte parchete ce curs au luat. Procurorii au fost mult prea ocupaţi cu hăituirea babelor care au votat la referendumul de demitere a lui Băsescu, ori de deschiderea de dosare fistichii ale adversarilor incomozi pentru portocalii. Din acest unghi privind, activitatea Curţii de Conturi, deşi devoalează daune atingând nivelul datoriilor externe care au înrobit România, apare ca deliberat trimisă în sterilitate, iar Nicolae Văcăroiu, ca personajul lui Cervantes, Don Quijote, se luptă cu morile de vânt. Nu numai Curtea de Conturi e însă supusă acestei batjocuri.
Voi face un recurs la memorie şi voi aminti că, atunci când Guvernul Ponta 1, care a venit la putere ca urmare şi a furiei populare faţă de un regim portocaliu clientelar şi profund corupt, noul premier anunţase că, "într-o lună", vor fi realizate audituri în ministere care să demonstreze cât de mare a fost jaful. Desigur, termenul de o lună era heirupist. Totuşi, pe parcurs, au apărut uluitoare constatări dele Corpului de Control al Guvernului, care angajau sever răspunderile lui Boc şi ale miniştrilor săi. Datori să dea explicaţii pe la DNA nu neapărat ca făptuitori direcţi, ci ca ordonatori de credite şi responsabili pentru cheltuirea abuzivă (sau prăduiorea) fondurilor. Neglijenţa cu grave consecinţe, abuzul, favorizarea infrctorului, fie şi prin inacţiune, sunt şi ele infracţiuni, iar foştii miniştri nu au impunitate. Ce a urmat după ce asemenea constatări au fost trimise la DNA? Mai nimic.
Până pe la alegerile parlametare, premierul mai mârâia din când în când, cu teamă ca nu cumva să fie acuzat că se amestecă în treburile justiţiei, că procurorii nu-şi fac treaba. După aceea, tonul indignării a scăzut tot mai mult. Până la a te determina să te întrebi dacă nu cumva celebrul "pact" Băsescu - Ponta are şi vreo clauză privind imunitatea foştilor demnitari. Treptat, treptat, lucrurile se vor lămuri şi vor avea impact electoral. Deocamdată, însă, ostenţaţia cu care DNA ţine dosarele respective la fezandat şi tace mâlc trebuie sancţionată printr-o intervenţie dură, nu influenţând soluţiile, ci obligând la mişcarea din loc a acestei afaceri care cam pute. Nu mă aştept, în acest sens, la vreo opinie din partea preşedintelui Băsescu. Nici la vreo acţiune fermă a CSM, care să sancţioneze ţinerea în nelucrare a unor dosare grele. Aş vrea să cred, însă, că majoritatea parlamentară, care a ajuns la 70% şi datorită valului popular de indignare a electoratului faţă de o corupţie mult prea agresivă, ar avea ceva de spus. Ori te pomeneşti că, după cum zice proverbul, corb la corb...