Doua linsaje mediatice

Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ca dl Corneliu Turianu si-a exercitat un drept fundamental, acela de a candida, in conditiile legii, la o functie publica. Printr-o procedura legala a obtinut mai multe voturi decat dl C. Ticu Dumitrescu. Din aceasta cauza a devenit tinta unui suvoi de suspiciuni si acuzatii.

Doi oameni au fost linsati mediatic: Ludovic Orban si Corneliu Turianu. S-a intamplat saptamana trecuta, cand, din motive diferite, impotriva celor doi s-au napustit fortele societatii civile, analisti, sociologi, reprezentanti ai mediului universitar, numerosi politicieni si jurnalisti. Au avut loc dezbateri si demonstratii de protest.

S-au initiat petitii si liste cu semnaturi. Au aparut pancarte si s-au scandat lozinci. Atat dl Orban, cat si dl Turianu au fost declarati nedemni din punct de vedere moral. Verdictul, clar si imperativ formulat: inlaturarea lor din viata politica si, daca se poate, chiar si din cea publica.

Dl Ludovic Orban a declarat public ca trei femei ar datora cariera politica relatiilor avute cu sefii lor. Nesustinute de dovezi, afirmatiile sunt insultatoare si impardonabile. Numai ca dlui Orban nu i s-au solicitat nici probe, nici scuze publice, ci direct capul. M-ar fi impresionat acest demers daca macar o parte din cei indignati de afirmatiile dlui Orban ar fi reactionat la fel atunci cand presedintele tarii, dl Basescu, a trimis-o pe dna Lavinia Sandru pe "centura". Sau daca ar fi cerut si capul dlui Antonie Iorgovan, alt autor de afirmatii jignitoare si la fel de impardonabile. M-ar fi convins reactia anti-Orban daca ar fi fost precedata de reactii identice anti-Romania Mare, anti-Corneliu Vadim Tudor sau anti-Gigi Becali. Cate femei nu au fost calcate in picioare de cei doi politicieni si de revista Romania Mare? Nu am vazut-o, in aceste cazuri, pe dna Renate Webber luptand pe metereze pentru dreptul la demnitate. Dupa cum nici nu a demisionat cand seful ei a ofensat grosolan o femeie. Mai mult, in privinta a doua dintre cele trei persoane defaimate de dl Orban, presa a excelat in speculatii, ironii, zvonistica si amanunte mai mult sau mai putin picante. In fapt, dl Orban a sugerat la Alba-Iulia ceea ce presa a speculat luni in sir fara ca nimeni sa protesteze. Este dl Orban mai vinovat decat alti posibili calomniatori? Sunt mai buni cei care au permis, din cauza indiferentei, sa fie incalcate drepturi fundamentale?

Si eu am dorit ca dl Constantin Ticu Dumitrescu sa devina presedintele CNSAS. Ca si altii, cred ca domnia-sa are legitimitate deplina nu doar pentru a ocupa aceasta functie, ci si pentru credibilizarea unei institutii controversate. Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ca dl Corneliu Turianu si-a exercitat un drept fundamental, acela de a candida, in conditiile legii, la o functie publica. Printr-o procedura legala a obtinut mai multe voturi decat dl C. Ticu Dumitrescu. Din aceasta cauza a devenit tinta unui suvoi de suspiciuni si acuzatii. Functionarii CNSAS au iesit in strada, fiind sustinuti de reprezentanti ai sovietatii civile si chiar de asociatii ale revolutionarilor. Pe mai multe posturi tv, dl Turianu a fost infierat cu manie proletara de jurnalisti, analisti, sociologi, istorici si politicieni. Nemultumitii au considerat ca dl Turianu este nedemn nu doar pentru functia de presedinte al CNSAS, ci si pentru aceea de simplu membru. Cateva observatii se impun.

De ce functionarii nu au iesit in strada si pe vremea dlui Onisoru? De ce nu au acuzat mai din vreme trocurile cu certificatele de buna purtare si de ce nu i-au demascat pe colaboratorii Securitatii albiti de CNSAS? In fine, ce a oprit-o pana acum pe dna Germina Nagat, director de investigatii, sa dezvaluie ilegalitatile din activitatea Consiliului?

Dl Stejarel Olaru, istoric, si-a argumentat atitudinea potrivnica dlui Turianu prin faptul ca acesta din urma a fost judecator in perioada comunista. Ce valoare poate avea acest argument in situatia in care ministrul Justitiei, dna Monica Macovei, a fost ani buni procuror al regimului ceausist, calitate in care a anchetat si a trimis in judecata numerosi oameni? Macar dl Turianu nu si-a ascuns biografia... Un alt argument al dlui Olaru, un articol publicat de dl Turianu, prin anii ’70, in Informatia Capitalei. L-as intreba pe dl Stejarel Olaru daca nu a citit si articolele publicate de dna Rodica Culcer, sefa Departamentului Stiri de la TVR, in Era socialista. De ce un colaborator al Erei socialiste si fost angajat al unui institut subordonat Academiei Stefan Gheorghiu are dreptul sa detina o functie publica extrem de importanta, iar dl Turianu, nu? Dl Marius Oprea, istoric, a fost intrebat la tv daca acuzele aduse dlui Turianu pot fi probate. Pentru dl Oprea, probele sunt inutile in fata unui adevar evident. Un adevar pe care doar dansul il stie. In plus, e limpede ca pentru unii convingerile sunt mai importante decat dovezile. Ca si simpatiile, de altfel, ceea ce explica dubla masura practicata pe scara larga in Romania.

Cand dl Turianu s-a opus candidaturii dlui Iliescu la Presedintia tarii, pe considerentul depasirii celor doua mandate prevazute de Constitutie, sau cand a reactionat impotriva inscrierii dlui Iliescu ca independent pe listele PDSR, a fost laudat de multi dintre cei care astazi l-au pus pe ghilotina. Dar nu tangoul opiniilor este cea mai grava problema aici, ci condamnarea fara drept de apel a unui om care nu a apucat sa faca nimic.

PS: Cum se justifica faptul ca in plin scandal CNSAS, TVR 1 a dezbatut, la Prim Plan, probleme precum constructiile, fotbalul sau rolul femeii in politica?