Drumul disparut

Drumul comunal urca printre vii, ajungea in campul de telina al lui Culai Purdel si disparea la un moment dat. Cativa cercetasi din Anglia, veniti in Vintileasa de peste Marea Manecii pentru a studia la fata locului tara lui Dracula, au stat o zi si o noapte nemiscati in fata imensitatii verzi a campului de telina. Stiau din tara lor ca orice drum, inclusiv cel prin memorie, trebuie sa duca undeva. Moto: "Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea realizator tv

Drumul comunal urca printre vii, ajungea in campul de telina al lui Culai Purdel si disparea la un moment dat. Cativa cercetasi din Anglia, veniti in Vintileasa de peste Marea Manecii pentru a studia la fata locului tara lui Dracula, au stat o zi si o noapte nemiscati in fata imensitatii verzi a campului de telina. Stiau din tara lor ca orice drum, inclusiv cel prin memorie, trebuie sa duca undeva. Acesta disparea insa pur si simplu, fara nici un anunt prealabil. Seful grupului, un barbat pasionat de disciplina farfuriilor zburatoare, le spusese copiilor, de cum ajunsesera in fata campului, ca un comando extraterestru, venit cu o farfurie zburatoare din alta galaxie, luase cu el la bordul navei, pe discheta, drumul din Vintileasa, pentru a-l studia in laboratoarele de specialitate, deoarece pe Planeta lor nu se cunosteau aceste bizarerii numite drumuri. Acolo - le povesti copiilor pedagogul - se merge prin aer cu o barca dispunand de lopeti virtuale.

Explicatia asta venise insa mult mai tarziu, dupa ce pedagogul realizase ca pustanii nu se mai puteau misca din cauza unui sindrom denumit in Anglia cel al drumului inchis. Copiii din Anglia, treziti in fata drumului care disparuse, au simtit o nevoie fatala, venita din subconstient, sa paseasca mai departe. Privirile le spuneau insa ca nu mai au pe ce sa mearga. Din aceasta contradictie, intre artera sapata in memorie si realitatea campului pur si simplu, s-a ivit la nivelul intregii personalitati o paralizie completa.

Pana la urma, afacerea s-a incheiat cu bine. Intr-o noapte, o gasca de hoti, vazandu-i pe copii stand ca prostii in plin camp, s-a gandit sa-i buzunareasca. Speriati de moarte, pustii au rupt-o la fuga, care incotro. Prin asta, ei au reusit sa se rupa din impietrirea personalitatii. Cat despre adevarata cauza a disparitiei drumului, lucrurile erau simple. Primarul Vasile Tirlea obtinuse un fond PHARE pentru amenajarea unui drum in cadrul unui ambitios program european de protejare a iepurilor de deal.

In dosarul trimis la Bruxelles, tradus in franceza si in engleza cu stangacii de Viorica Laluci, ghida pe vremuri la ONT Carpati, se preciza ca drumul respectiv - Vintileasa Centru, Vintileasa Deal - Padure, urma sa fie pus la dispozitia iepurilor pentru a sparge claustrarea de veacuri a padurii, mergand in sat si integrandu-se in comunitate. Cu banii capatati, primarul s-a apucat de lucru intr-un entuziasm debordant. Vasile Tirlea era insa un om extrem de schimbator. Entuziasmul pentru un lucru il tinea pana cand descoperea altceva, la fel de interesant. Brusc, el abandona lucru anterior, pentru a se consacra, cu acelasi entuziasm clocotitor, asupra noului obiect. In timp ce ardea mistuit pe altarul drumului comunal, venind de zeci de ori pe zi la fata locului, incercand betonul cu degetul sau chiar punand mana pe harlet, i-a cazut sub ochi un articol dintr-un ziar central, cumparat la Floresti, ca sa-i treaca timpul asteptand sa intre la un trimis al Consiliului Europei pentru a obtine banii necesari unei fundatii de aparare a drepturilor fundamentale ale caramidarilor din Vintileasa Vale. Articolul respectiv - in realitate, o traducere plina de greseli a unui material dintr-un tabloid american - prezenta cazul unui primar din Minessota, care isi dotase subordonatii cu microfoane aplicate pe piele, in asa fel incat primarul putea sti in orice moment unde se afla si ce dialoguri au cu publicul platitor de impozite. Pe Vasile Tirlea il lovi un entuziasm atat de mare pentru ideea colegului sau din Minessota, incat lasa balta proiectul cu drepturile caramidarilor si, evident, insasi audienta si, zbughind-o afara, nu se mai opri decat la primaria din Vintileasa, unde anunta, prin intermediul radioului local, noua sa initiativa.

Potrivit ei, toti functionarii Primariei urmau sa fie dotati cu uniforma albastra, avand buzunarele cusute cat mai evident, pentru a dovedi in chip zdrobitor ca refuza bacsisul. In acelasi set de masuri vizand stirparea bacsisului era inclusa si lipirea pe pieptul fiecarui functionar, deasupra buzunarului, unde altii pun batista de nunta, a unui cartonas cu numele, prenumele, varsta, sexul si departamentul in care lucra. Se intelege ca bugetul primariei fiind deja cheltuit pe o jumatate de secol in avans, banii pentru noua si stralucita initiativa au fost luati de la drumul pentru iepuri.