x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Drumuri înfundate

0
Autor: Ana-Maria Păunescu 29 Mar 2015 - 14:16
Am fost plecată din țară pentru câteva zile și acum, când m-am întors, am găsit toate drumurile înfundate. Prin holurile propriei mele case, câteva urme de pași recenți care amintesc, involuntar, de mizeria proceselor și a luărilor de cuvânt din haosul unei familii rămase fără punct de sprijin. Pe străzile orașului meu, niște ploaie care numai a ploaie nu semăna, și niște vise care s-au magnetizat și au început să latre, de teamă că vor muri în fașa somnului și a indiscreției. Pe culoarele țării, așa cum le vedeam din avion, numai ceață. Și, recunosc, niște remușcări târzii și nemișcătoare, care fac din legăturile de pătrunjel amintirea copilăriilor pierdute. Pe ulițele de la Bârca, din satul tatei, n-am ajuns, de teamă că nici acolo nu mai știe nimeni ce înseamnă chită de spanac și leurdă. Prin ramurile gutuilor de împrumut de unde altădată îmi luam putere să merg înainte, nu am scotocit. Tot din lașitate, tot pentru că știam că trecutul nu se poate întoarce, nici măcar atunci când îl imploră gutuia.

Am fost plecată din țară și, nu știu exact cum s-a întâmplat, dar când m-am întors am simțit că nimic nu mai poate fi la fel ca în lunile de dinainte de distanțe și de semne de întrebare. M-am trezit pe un câmp de luptă pe care bătăliile aproape că s-au încheiat. Habar n-am cine sunt învingătorii, n-am idee ce urmează, sunt și eu, ca mulți dintre dumneavoastră, șocată de limitele pe care ni le impune dușmănia. Sunt și eu, ca mine însămi, un nebun pe o tablă de șah și pe o tablă de viață pe care nu știu dacă mai joacă cineva...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de