Justiție și eițitsuJ

Relațiile din societatea românească, între diversele categorii socio-profesionale, sunt deteriorate până la punctul în care te întrebi dacă procesul mai este reversibil.

Presa a avut partea ei de contribuție la acest rezultat. Jurnaliștii greșesc – o fac din ce în ce mai mult și grav, în noua piață media, dominată de reacția instantanee la eveniment. O fac, pentru că reacția obiectivă și aducătoare de plus-valoare presupune mai multe elemente care nu mai au cum să se regăsescă, decât foarte rar, din ce în ce mai rar, în ecuație. Între acestea, cunoașterea detaliată, profundă, a evenimentului, a persoanelor implicate, a melanjului de fapte care au condus la producerea evenimentului. Or, reacțiile de acum sunt, în bună parte, opinii mai mult sau mai puțin conturate ale unor jurnaliști care se întâmplă să nu aibă niciun bagaj de cunoștinte anterioare/relevante despre subiectul în discuție, bazându-se, exclusiv, pe informația primară și pe propriile deducții, mai mult sau mai puțin logice. Se ajunge, astfel, la prezentarea unor concluzii înainte de a fi consultate toate sursele ce ar putea aduce clarificări. Inevitabil, concluziile se îndepărtează astfel de adevăr, uneori fiind exact opuse realității.

Nu este de mirare, în aceste condiții, că presa și-a pierdut din credibilitate și că jurnaliștii sunt priviți și chiar tratați cu desconsiderare, de tot mai multe persoane din alte categorii socio-profesionale.

De aici, însă, până la subminarea presei, în ansamblul ei sau pe segmente determinate de orientarea politică, ar trebui să fie o cale de nestrăbătut. Au pășit însă, pe ea, membri ai Inspecției Judiciare. Au făcut-o și alte instituții (Parlament și Guvern, ca să le numim pe cele mai importante), dar de la magistrați situați la un asemenea nivel ar fi fost de așteptat un comportament mai rațional.

Afirm că nu este cazul și argumentez.

Cu câteva zile în urmă, prin amabilitatea Agenției de Monitorizare a Presei, am intrat în posesia Raportului pe care Inspecția Judiciară (instituție al cărei șef este numit de CSM) l-a întocmit la sesizarea președintelui CSM, judecătorul Alina Ghica, vicepreședintelui CSM, procurorul Oana Andrea Schmidt-Hăineală și a membrului CSM, judecătorul Cristi Vasilică Danileț. Sesizarea vizează emisiuni televizate de postul Antena 3.

Raportul se întinde pe 19 pagini și conchide că sesizările sunt întemeiate, propunându-se un set de măsuri. Documentul este semnat cu semnătură indescifrabilă lângă numele și funcția precizate în clar, de cinci magistrați ai Inspecției Judiciare, inclusiv de inspectorul șef Rică Vasiliu Cravelos și de șefii direcțiilor de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv procurori.

Nu intru în analiza sesizării și a răspunsului. Vă rog doar să rețineți că sesizarea celor trei magistrați a fost tratată cu toată deferența și cu multă minuțiozitate, dându-se o soluție favorabilă.

Pe de altă parte, tot prin amabilitatea Agenției de Monitorizare a Presei am intrat și în posesia răspunsului pe care l-a primit această organizație, la o sesizare a Inspecției Judiciare, în legătură cu abuzuri ale unor procurori DIICOT prin care s-a încercat decredibilizarea sussemnatului, a lui Victor Ciutacu, a Jurnalului Național și, prin extensie, a breslei jurnalistice din România.

Din nou, nu intru în analiza sesizării și a conținutului răspunsului. Dar, fac următoarele precizări: 1. În loc de „Raport”, Inspecția Judiciară a întocmit o „Rezoluție”. 2. Rezoluția are trei pagini. 3. Rezoluția este semnată, exclusiv indescifrabil, de un singur inspector de inspecție judiciară. 4. Deși mult mai scurt, textul Rezoluției conține o gravă eroare materială, făcând trimitere, alternativ, atât la aspectele sesizate de Agenția de Monitorizare a Presei (AMP), cât și la un alt caz, dar ca și când ar fi vorba despre cel semnalat de AMP. 5. Rezoluția se încheie cu dispoziția de clasare a sesizării.

Iată și concluzia lui Răzvan Martin, coordonator al programului FreeEx, din cadrul ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei: „În cazul jurnaliștilor denigrați de procurori, Inspecția Judiciară ne-a trimis un raspuns de-o pagină, în care mint că nu e atribuția lor verificarea activității procurorilor. Iar răspunsul e nesemnat. În celălalt caz, filozofează pe 19 pagini despre cum independența, imparțialitatea și integritatea Justiției sunt sfinte și urechează presa, care pătează imaginea magistraților. Nu discut justețea raportului, vreau să semnalez dubla măsură flagrantă într-un caz similar, dar în care rolul actorilor se inversează”.