x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Duminici de cumpănă

0
Autor: Ana-Maria Păunescu 01 Mar 2015 - 15:46
Există, în viață, duminici în care nu mai știm pe unde să o luăm. Ne amintim că, în urmă cu mai puțin de câteva zile, ceva a schimbat totul. Un cuvânt, o ședință, o amintire, un bun rămas sau o hotărâre citită în ziare. Un breaking news de suflet, o haotică și nemeritată întrerupere de ritm, o alarmă care sună în casele mari și goale din centrul Bucureștilor. O ruină care se prăbușește, paradoxal și credibil, sub pașii greoi ai unor personaje viscolite, o haină de iarnă care adoarme și care învață să moară, fără timiditate, pentru un an sau pentru mai mult. Există, în lume, duminici în care ne-am opri. Am trimite tiparului o coală albă, eventual nesemnată, o lacrimă alb-negru, eventual semnată, către redacții sau către istorii, către nevoie sau către conștiință, către întâmplări sau către certitudini. Există, în inimi, duminici în care ni se pare că suntem singuri în casetele tehnice în care, apropo, nici măcar nu suntem întotdeauna trecuți. Ne vine să plecăm, ne vine să rămânem, ne vine să închiriem, măcar pentru câteva secunde, umbra zilei de ieri și credința unui viitor în care să nu se mai schimbe esențial nimic. Există, în palme, duminici în care frigul de primăvară e mai greu decât frigul de iarnă. Pentru că suntem tulburați și nu ne răspunde nimeni la întrebări. Pentru că suntem rușinoși și nu punem nimănui nicio întrebare. Pentru că se face târziu, pentru că se închid edițiile, pentru că redacțiile sunt în reconstrucție, pentru că foștii președinți dau flori de 1 martie, pentru că presa înghesuie miracolele între două aresturi, pentru că vine viața peste noi și nu ne găsește acasă. Pentru că e iar duminică de cumpănă. Pentru că suntem iarăși datori semnului de întrebare și cuvântului pe care nu am apucat să-l scriem.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de