Duminici fara limite - Scrisoare pentru elefant

Draga elefantule... Cand eram mica ma intrebam mereu de ce esti atat de trist. Imi placea, atunci cand te apropiai curios, din spatele gratiilor tale, de vizitatori, sa iti povestesc soptit...

Draga elefantule... Cand eram mica ma intrebam mereu de ce esti atat de trist. Imi placea, atunci cand te apropiai curios, din spatele gratiilor tale, de vizitatori, sa iti povestesc soptit, fara sa ma vada ai mei, cum m-a dus mama la doctor pentru ca in fiecare seara radeam foarte mult si saream in pat, iar doctorul i-a spus sa stea linistita, ca nu am nimic. Si cate altele iti mai povesteam. E adevarat, mai bateam la cap si pasarile flamingo, dar tu aveai exclusivitate! Dupa o vreme, nu te-am mai vizitat. Pana acum doi ani. Erai tot atat de trist. Mi-am spus atunci ca e ultima oara cand vin la tine, deoarece imi facea rau sa te privesc. Nu am mai calcat pe la zoo. Dar ma intrebam destul de des oare ce mai faci. Draga elefantule, de cand nu ne-am mai vazut, toamna s-a contopit licean si pervers cu vara, in lume exista acum peste un milion de spioni, atacantul echipei Tottenham Hotspur nu l-a muscat prea tare pe mijlocasul formatiei West Ham United, prostituata Belle de Jour si-a publicat memoriile si da sfaturi ("nu refuza niciodata placerea doar pentru ca iti este frica de ceea ce ar putea spune ceilalti despre tine"), Varujan Vosganian s-a pierdut pe la Patriarhie, un britanic a pricinuit daune retelei feroviare, prin obiceiul sau de a defeca in trenuri, Bursa de Valori Bucuresti a incheiat saptamana in scadere. Dar cel mai important este ca in Insulele Hawaii, greierii s-au lasat de cantat. Intre timp, tu ai murit. Nu am stiut niciodata ca, de fapt, te caracteriza genul feminin. Toate stirile au zis, la unison, ca inainte de sfarsit erai din ce in ce mai trist. De ce nu ma mir? Draga elefantule... O stire pentru lumea ta de dincolo: am devenit o jivina.