La noi, nenorocirile nu vin niciodată singure. Le-ar fi urât, așa că se țin una de alta, de mână. După ce ne-a mângâiat la începutul lui decembrie, cu plus 20 de grade Celsius, Dumnezeu ne testează rezistența tegumentului, rămas fără părul maimuței, tencuindu-ne făptura zgribulită cu un ger de minus 20 de grade. Ponta, premier în funcție și în așteptare, readuce și el o hotărâre, căzută cu fluierături la prima înfățișare publică, adică majorarea impozitelor. Celui de Sus îi pot găsi scuze. A mai îmbătrânit, mai poate încurca butoanele. Ponta n-are scuza sclerozei. Îi aduc aminte, ca ziarist trecut prin multe în viață, nefiind de vârsta junei Pora și nici a altor trufandale jurnalistice, că mișcarea poloneză Solidaritatea a izbucnit în forță când, înaintea Crăciunului, cârmuirea lor a decis niște scumpiri și niște ajustări de gologani în buzunarul cetățeanului. Nu se fac scumpiri și anunțuri idioate înaintea Sărbătorilor. Mă rog, premierul, furat de valul electoral care l-a cocoțat în vârful vârfurilor și speriat de telefoanele zmintite, pe care Băselu le dă zi și noapte, pentru a mai îndoi o dată voința electoratului, a uitat pesemne pe ce lume trăiește. Trezindu-se din pumnii înjurăturilor (fiindcă au început să vină), a dat-o cotită că nu Guvernul are treabă cu impozitele mărite, ci administrațiile locale. Chiar dacă ar fi așa, chiar dacă ăia de prin comune și orașe țipă că au găsit cutiile cu bani măturate și n-au bani de încălzit școlile (așa este), că suntem mai săraci decât am fi crezut vreodată, în cele mai prăpăstioase coșmaruri, tot trebuia oprită măsura asta sau măcar spusă după sărbători dacă fără ea nu se poate și probabil că nu se poate. Ieșind pe piață acum cu o asemenea veste, când mulți mai dănțuiesc încă de bucurie că regimul Băsescu a fost spulberat, nu e o greșeală de strategie politică, ci o idioțenie politică.
Eu unul, care am tras de mine și de pix zi și noapte ani de zile, pentru a atenționa lumea că Băsescu este tot ce se poate întâmpla mai rău și mai diabolic unei țări, așteptam în aceste zile vestea că ați găsit soluția să-l trimiteți acasă. Fără întârziere. Altfel, noctambulul n-are liniște până nu face zob tot. Tot din ce-a rămas nedistrus, nejefuit, nepângărit. Dați-l afară pe el și toate structurile lui de intimidare și furtișag. Sunt o mie de căi legale. Cu ce argument? Cu argumentul că așa vrea poporul. V-a spus-o poporul și astă vară, v-a repetat-o acum, când fruntașii partidului băsist, toți, nu unul, au alergat în colegii singuri și au ieșit pe locul trei. Gata cu satrapul din Deal. Nu te mai ocupa să-l dai afară pe Geoană sau pe Oprișan sau pe Mazăre sau pe cine am mai auzit că ar fi călcat strâmb răspunzând telefoanelor nocturne. Abia așa îi faci jocul lui Băselu. Dă-l, dați-l pe el afară și așa vei fi sigur că nu te mai înșeală nimeni, nici partidul, nici alegătorii, nici nevasta. Fiindcă până acum lumea îți e fidelă. Nu deveni un Othello politic. Iar chestia cu majorarea impozitelor, pune-o la naftalină. N-o să crape vistieria, oricum e goală, până după Anul Nou și Bobotează. Iar banii trebuie căutați mai întâi prin geamantanele și poșetele celor care-au furat cu nesimțire. Să-i dea înapoi. Dacă nici așa n-ai cu ce încălzi școlile, cere-mi și mie după sărbători un leu și dacă-l mai găsesc în fundul buzunarului, ți-l dau.