Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intrarea în producţie a filmului "Prin tub‘‘ se amână de ceva timp. Regizorul a rezolvat toate problemele: calmarea actorului-vedetă, care cerea o sumă colosală de bani, zicând că nu joacă pe un contract sub cel al lui Robert de Niro; locaţia – un combinat intrat în faliment cu ani în urmă, în prezent furat până la ultima cărămidă; figuranţii, aleşi dintr-un număr însemnat de inşi fără căpătâi.
ROMÅNIA CA O TELENOVELÅ
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea
FILM. Intrarea în producţie a filmului "Prin tub‘‘ se amână de ceva timp. Regizorul a rezolvat toate problemele: calmarea actorului-vedetă, care cerea o sumă colosală de bani, zicând că nu joacă pe un contract sub cel al lui Robert de Niro; locaţia – un combinat intrat în faliment cu ani în urmă, în prezent furat până la ultima cărămidă; figuranţii, aleşi dintr-un număr însemnat de inşi fără căpătâi. Când să tragă primele cadre, s-a ivit problema. Nu prea de trecut cu vederea. Filmul se inspira dintr-un fapt petrecut în realitate. Poliţia capturase, prin arestare, o bandă care fura cupru dintr-un mare combinat, târându-se 7 kilometri prin tubul de evacuare a apei calde.
Citind ştirea, regizorul – şi scenarist, totodată – se gândi la un film despre rezistenţa anticomunistă din munţi, dat fiind că multe fundaţii din străinătate finanţau bucuroase astfel de proiecte. În film, o grupă de luptători puneau la cale aruncarea în aer a unei cazărmi a Armatei Roşii, târându-se prin interiorul ţevii care aducea votcă din afară. Era o forţare a realităţii, admisă în artă. Cazarma, oricât de mulţi militari ar fi găzduit, nu putea fi alimentată printr-o ţeavă de un asemenea diametru. Despre film, regizorul vorbi la televiziuni, dădu interviuri prin ziare, tipări chiar şi fragmente din scenariu. Între timp, cei din bandă fură eliberaţi pe motive procedurale şi, aflând de film, mai ales că regizorul se fălea cu nişte subvenţii babane, dădu în judecată Casa de producţie pentru drepturi de autor. La scurt timp, după asta, procedă la fel şi ziarul care tipărise ştirea. Şi el pretindea o sumă exorbitantă pentru folosirea ştirei fără aprobarea redacţiei.
AGENT DE CARTON. La intersecţia celor două mari drumuri europene, în turnul de control (un pahar de sticlă răsturnat cu gura în jos) se putea vedea de ani întregi un agent de circulaţie scrutând traficul cu privirile sale exigente. Din motive de economie a fost înlocuit, în ultimul timp, cu unul de carton. Mulţi dintre conducătorii auto nu sesizează substituirea. Drept pentru care, trecând pe acolo, zâmbesc linguşitor mumiei cu şapcă. Cei de la Circulaţie se gândesc la un dispozitiv care să ridice mâna în semn de răspuns la un asemenea comportament civilizat.
AUTOGARÅ. Autogară în urbea X. E dimineaţă şi, cum tocmai a terminat de spălat pe jos, ţaţa Reta, femeia de serviciu, miroase devastator a detergent. Băncile sunt rupte. Dacă nu sunt rupte, scrijelite cu briceagul. În toată hardughia, nici ţipenie de coş de gunoi. Pe peretele din fund un oblon ar trebui să fie, potrivit textului de deasupra, al Bufetului. Lacătul uriaş, scrijelit de ranga unei tentative de jaf prin efracţie, spune limpede însă că Bufetul e închis. Nu se ştie dacă temporar sau definitiv. Nu departe de acolo un anunţ, scris cu litere de mână, ţine să destăinuie următoarele: WC. Cheia e la casieriţă. La casieriţa care dă bilete, desigur.
O coadă temeinică, pe cale de a se transforma în busculadă, şi-a înfipt ciocul în ghişeul deasupra căruia se vede un căpşor blond; blond făcut cu fierul. Să admitem că vrei să mergi la WC. Ţi se deschid în faţă doar două posibilităţi:
– să intri prin faţă;
– să stai la coadă.
Amândouă catastrofale pentru igiena lenjeriei tale intime. Dacă intri prin faţă, vei avea de furcă cu cei de la coadă.
– Trebuie să stai la rând!, îţi vor striga mai mulţi.
– Bine, bine dar eu nu iau bilet, vreau cheia de la WC.
– Păi de unde ştim noi că nu e o şmecherie? Vrei să iei bilet şi, trăgându-ne pe sfoară, zici că ai intrat prin faţă ca să ţi se dea cheia. Treci la coadă!
Cu timpul pierdut cu explicaţiile ajungi la acel moment când nu te mai poţi ţine. Dacă te aşezi de la început la coadă, tot asta te aşteaptă. Cel mai bine ar fi dacă ai lăsa dracului WC-ul autogării şi te-ai duce undeva în tufişurile din margine. Dumnezeu nu ţine cheia la el!
PICÅTURI. Ileana Matache a speriat tot satul zicând că azi noapte, ieşind să vadă de ce cârâie găinile, se trezise stropită de cei de pe Lună, care aruncau apa din găleată fără să se uite. Toţi s-au apucat să privească în sus în nopţile cu Lună Plină, aşteptând să fie stropiţi. Unii jură că au simţit câteva picături pe faţă!
