Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne-am trezit, în acea dimineaţă de decembrie '89, la cumpăna istoriei, căutând valută. Goana după valută devenise atunci o notă dominantă a societăţii româneşti. Cândva, un celebru aspirant la cucerirea Everestului a fost întrebat ce anume îl determină să înfrunte riscurile căţărării până la înălţimea ameninţătoare a acestui vârf. A răspuns simplu: "Pentru că există!".
Ei bine, românii nu s-au avântat după valută, în acel început de nouă istorie, pentru că... exista. Au făcut-o pentru că de valută aveau o nevoie stringentă şi statul, şi companiile, şi populaţia.
Cert este că valuta forte atunci, ca şi acum, era o "cheie universală": deschidea orice fel de uşă. Iar societatea românească, în drumul spre o altă condiţie economică, avea în faţă o mulţime de uşi încuiate. Nevoia de dolari se născuse, întâi şi întâi, din nevoia de importuri de resurse energetice, de materii prime, de tehnologii avansate, chiar şi de alimente. De valută avea nevoie şi Banca Naţională, pentru a-şi reîntregi rezervele internaţionale, în absenţa cărora convertibilitatea leului nu ar fi fost mai mult decât un vis.
O vreme, imediat după decembrie '89, ochii noştri au privit numai spre dolari. Mai întâi am operat cu două feluri de dolari: unul "ieftin" şi altul "scump". Dolarul ieftin, de 60 de lei, era folosit pentru importurile aşa-numite esenţiale. Mai bine de 80% din totalul importurilor (energie, materii prime, tehnologii, furaje, alimente de bază) beneficiau de dolari de 60 de lei, fapt ce dădea multor unităţi productive sau de comercializare a produselor iluzia că sunt rentabile. Deşi nu erau. Dolarul scump, ce se tot scumpea, circula pe o piaţă socotită periferică. Dar liberă. Importurile de bunuri de consum se făceau la preţul de piaţă al dolarului. Şi tot la preţ de piaţă erau procuraţi dolarii de care avea nevoie populaţia, fie pentru călătorii în străinătate sau diferite mici afaceri, fie pentru a-şi preschimba leii într-o valută sigură.
Dar unificarea cursurilor limpezise apele. Iniţial, am operat cu dolari de 180 de lei. A fost preţul unic de... pornire. Pentru că preţul dolarului a început să fie stabilit zilnic pe piaţa valutară. Rezultând din "împăcarea" cererii şi ofertei de valută. Cererea - extrem de mare - reprezenta cu deosebire necesarul de dolari pentru importuri. Oferta, în schimb - restrânsă -, se constituia la nivelul disponibilului de dolari asigurat de exportatori. Cum însă noi nu reuşeam să ieşim din zona deficitului comercial, importurile fiind mult mai mari decât exporturile, aveam nevoie de "subvenţii" pentru a menţine cursul interbancar în zona de echilibru.
Am trecut prin timpuri grele. Ani la rând, când se apropia iarna, intram în panică. Veneau vapoarele cu păcură în Portul Constanţa şi nu descărcau marfa, fiindcă nu aveam cu ce să plătim. Era penurie de valută. Telefoanele din bănci se înroşeau. Erau solicitate împrumuturi de pe piaţa externă: de 50 sau de 100 milioane de dolari. Împrumuturile de la FMI erau aşteptate ca pâinea caldă. Toată nebunia asta a durat mult timp. Apoi, au fost făcuţi paşi noi. Mai întâi a început liberalizarea cursului valutar. După care a urmat convertibilitatea de cont curent a leului. A fost deschisă piaţa. A început să vină capital. Banca Naţională şi-a făcut rezervă cumpărând valută de pe piaţa internă. La început dolari, pe urmă euro.
Treptat, s-a ajuns la un proces de însănătoşire a monedei naţionale. A fost desăvârşită convertibilitatea de cont curent a leului. Principalul avantaj fiind creşterea de câteva ori a rezervei valutare. Rezerva a urcat până la cifre ce nu au fost atinse niciodată în istoria ţării.
A început, apoi, liberalizarea contului de capital.
Procesul avea să fie desăvârşit înainte de integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, au fost stabilizate pieţele monetară şi valutară.
Din 2004, am trecut la inflaţia anuală cu o singură cifră. Aveam nevoie, în România, şi de o monedă funcţională. Am obţinut-o prin tăierea a patru zerouri din coada leului.
Schimbări esenţiale. Dar Everestul încă nu l-am cucerit.
Citește pe Antena3.ro
