După ce politicienii pun bani pe piață refuză să accepte consecințele nefaste ale politicilor lor și controlează prețuri, ca să provoace penurie

Am înțeles că, de fapt, nu economisirea scăzută și decapitalizarea ar fi principalele problemele cu care se confruntă România.

Adică nu sunt românii lipsiți de bunăstare, fiindcă le corespunde o cantitate scăzută de capital investită pe locuitor.

Sunt curios dacă împart totalul investițiilor la numărul locuitorilor și compară asta cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est la ce concluzii ajung?

Probabil că sunt bune QE, Helicopter Money și Wage led-Growth - punerea de bani pe piată în condiții de lipsă de productivitate, competentă, managementul resurselor umane, structură de costuri în concordanță cu nivelul de dezvoltare a societăti - căci ele ne dau nouă lapte, brânză, carne, ouă!

Da, dar dacă tot am ajuns să discutăm despre asta îmi amintesc că în urmă cu nu foarte mult timp se spunea că degeaba tot aplicăm politici de stabilizare monetară forțată, dacă economia suferă în altă parte.

Și se continua: Politica monetară oricare ar fi ea - țintim prețuri, țintim agregate - nu creează locuri de muncă, într-o economie de piață nu rezolvă problema antreprenorilor, nu creează antreprenori, nu face nimic... E o iluzie pe care dacă o întreținem s-ar putea să batem destul de mult pasul pe loc. Trebuie să fim atenți ca politica monetară să nu încurce foarte mult economia reală.

Citește pe Antena3.ro

Descoperire arheologică șocantă: 76 de copii sacrificați, cu pieptul desfăcut și craniul modificat. Scopul „ofrandei” macabre

Din păcate, însă, în prezent, aceste voci par a fi înăbușite de cei care le zic românilor că au primit bani, nu o spirală prețuri - salarii. Asta îmi amintește de drama lui Goethe, Faust. Atunci când trezorierul îi spune împăratului că „lăzile cu bani sunt goale”, Mefisto vine cu „găselnița” transformării hârtiei în bani. Suveranul zice „nu avem bani, faceți ce a spus”, semnează bancnotele și provoacă o explozie a consumului, „jumătate din popor fiind obsedat să mănânce bine/cealaltă jumătate să se îmbrace bine”. După care oamenii își dau seama că bancnotele sunt acoperite doar de promisiunea aurului care încă nu s-a extras din mine.

Concluzia o trage profesorul francez de origine română Florin Aftalion. El apreciză că politicienii s-au schimbat foarte puțin în ultimele sute de ani. Ei cred că problemele pot fi rezolvate pe termen scurt crescând cantitatea de bani, ceea ce duce la inflație. După care, oamenii politici nu vor vedea consecințele politicilor nefaste și vor încerca să controleze prețurile atunci când lucrurile merg prost pentru ei.