Dupa raport

Raportul de tara al Comisiei Europene consemneaza, in sfarsit, obtinerea calificativului de "economie de piata functionala", intr-o exprimare lipsita de echivoc. Mai important decat aceasta notare este confirmarea deciziei Uniunii Europene de a avea Bulgaria si Romania ca membri deplini in 2007 (2008).

Cu toate minusurile pe care le are, economia romaneasca este considerata ca a strabatut un drum considerabil de la momentul evaluarilor initiate de Comisie in a doua jumatate a deceniului trecut; se apreciaza ca ea are mecanismele si institutiile de baza ale unei economii de piata. Iar progresul substantial in scaderea inflatiei si ameliorarea contextului macroeconomic, privatizari de anvergura, in ultimii ani, intregesc aceasta opinie.

Raportul spune - ceea ce era de asteptat - ca nu avem o economie competitiva, care sa reziste presiunilor concurentiale dinauntrul Clubului! Am evocat adesea handicapul de competitivitate cu care se confrunta economia noastra. Merita totusi sa revin in cateva randuri. Exista unele stiri pozitive in aceasta privinta ca: dinamica pozitiva a exporturilor, desi impozitarea profitului a revenit la cota de 25%; mentinerea costului unitar al fortei de munca la un nivel competitiv, desi leul s-a apreciat in ultimii ani fata de cursul valutar; dezinflatia puternica care imbunatateste predictibilitatea mediului de afaceri; un sistem bancar intarit, care finanteaza mai mult economia reala; cresterea exporturilor de masini electrice si componente auto (care arata ca sunt sectoare ce se insereaza in retele industriale europene) etc. Dar persista trasaturi cenusii, de vulnerabilitate a economiei: indisciplina financiara raspandita larg (dependenta multor firme de arierate); deficite cvasifiscale importante, care pot impovara bugetul public; starea precara a sistemului de asigurari sociale; nivelul inalt al dobanzilor care incita intrarea capitalului speculativ, gradul de dolar/euroizare, care ingreuneaza liberalizarea contului de capital; dificultatile de restructurare a sectorului energetic; nevoia de a mari resursele alocate dezvoltarii capitalului uman (educatie, cercetare si dezvoltare tehnologica) etc. In lipsa unor progrese majore in directiile amintite ne-am confrunta cu dificultati sporite. De aceea, exista un interes mutual ca Romania sa aiba o economie de piata cu functionare din ce in ce mai buna. A miza, din acest punct de vedere, pe efecte de invatare si rezerve de eficienta (care, este de presupus, exista in strafundurile economiei), nu este suficient. Politica publica trebuie sa faca mai mult si sa nu se rezume la ceea ce decurge din Raport si documente ale organismelor financiare internationale (cum este recentul memorandum de tara al Bancii Mondiale). Si nici sa nu subestimam consecintele pasilor de adoptare a euro, cand economia romaneasca nu va mai beneficia de politica monetara si de cea de curs de schimb proprii ca instrumente de ajustare la socuri.

Exista aspecte nespuse, sau neprecizate suficient in Raport, care trebuie sa intre in agenda de guvernare. In politica macroeconomica, de pilda, este vorba de: o politica bugetara strategica (prin programare bugetara multianuala si o stabilire a prioritatilor finantarilor mari de la buget), clarificarea tipului de "tintire a inflatiei" pentru conditiile de la noi, incercarea de a convinge Bruxelles-ul ca are sens sa nu liberalizam deplin contul de capital. In domeniul structurilor de piata autoritatile de reglementare a pietelor trebuie sa previna abuzul de pozitie dominanta (aici ma gandesc la utilitati publice, ciment, otel etc.); trebuie gasite modalitati de finantare bancara a agriculturii. Problema utilitatilor publice reprezinta un domeniu special. Avem nevoie de infuzie de capital si manageriat performant, dar nu trebuie privatizat tot si oricum; experienta in lume vorbeste convingator in acest sens. Aici vorbim si de rolul statului in economie, in sectoare care privesc siguranta nationala. Avem nevoie de o fiscalitate "competitiva" (care sa nu impoziteze munca excesiv, prin nivelul contributiilor la asigurari sociale), care sa stimuleze investitiile interne productive (si sa valorifice "relocalizarea" industriala ce se produce in Europa), sa ajute la consolidarea finantelor publice. Dezvoltarea capacitatii de absorbtie a fondurilor de pre si post-aderare sa fie o prioritate absoluta. Mai sunt si alte teme pentru agenda, inclusiv respectul fata de legi si proceduri.

Raportul Comisiei ajuta la identificarea slabiciunilor, la actualizarea agendei de reforme/modernizare a tarii. Dar agenda de lucru (guvernare) nu se poate rezuma la ce spune Raportul. De aceea, agenda, in ansamblu, va verifica priceperea in pregatirea pentru admitere in Uniune, in mod cat mai onorabil, pornind de la nevoile concrete ale economiei romanesti.