Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PUNCTUL PE EI
Cupa Romăniei la fotbal a injumătăţit incă o dată numărul pretendenţilor la căştigarea trofeului. Competiţia propulsată cu ani in urmă de combustia marilor ambiţii respiră in prezent artificial in zona de periferie a interesului. Intre motivele reale ale decăderii şi pretextele invocate de repetenţi nu incape decăt multă, foarte multă minciună. Â
Cupa Romăniei la fotbal a injumătăţit incă o dată numărul pretendenţilor la căştigarea trofeului. Competiţia propulsată cu ani in urmă de combustia marilor ambiţii respiră in prezent artificial in zona de periferie a interesului. Intre motivele reale ale decăderii şi pretextele invocate de repetenţi nu incape decăt multă, foarte multă minciună. Â
PUNCTUL PE EI
Cupa Romăniei la fotbal a injumătăţit incă o dată numărul pretendenţilor la căştigarea trofeului. Competiţia propulsată cu ani in urmă de combustia marilor ambiţii respiră in prezent artificial in zona de periferie a interesului. Intre motivele reale ale decăderii şi pretextele invocate de repetenţi nu incape decăt multă, foarte multă minciună. Â
Patronii cluburilor cu ceva faimă in mahala, tributari unei fudulii acompaniate din belşug de ingredientul proverbial, afişează un dispreţ suveran faţă de competiţie. Vezi, Doamne, la căte aroganţe invărt ei, Cupa Romăniei nu mai poate reprezenta vreo mare şmecherie. Ţuţării cu eşarfă ar vrea să-i credem atunci cănd afirmă că nici măcar căştigarea trofeului nu le-ar aduce cine ştie ce beneficii. Că doar o tinichea şi un biet loc in Cupa UEFA nu e de timpanul lor, cel obişnuit cu imnul ligii, al Ligii Campionilor. Baliverne, fraţilor. E prea de vacă făcătura pentru a mai putea păcăli pe cineva. In fapt, o asemenea atitudine nu reprezintă decăt aşternutul de amortizare a unor eventuale eşecuri. Sunt mult prea laşi intămplaţii ăştia din fotbal pentru a accepta adevărurile competiţiei.
O altă categorie a cocărjaţilor care se prezintă la startul cupei doar pentru că nu au incotro o reprezintă ăi mulţi, daâ sinceri. Trupeţii de pluton care-şi drămuiesc eforturile conştienţi de faptul că nu sunt capabili să facă faţă luptei pe două fronturi: cupă şi campionat. Este vorba despre echipele sărace valoric şi material, care nici nu indrăznesc să viseze la cucerirea trofeului. Postura de insoţitori de drum, de figuranţi ai intrecerii le creează doar dezavantaje şi, in consecinţă, privesc eliminarea din competiţie ca pe o izbăvire.
Incercăm să distingem ce mai rămăne dincolo de minciună, de alibiuri şi de neputinţă. Incercăm să distingem care ar mai fi argumentele capabile să dea trăire Cupei Romăniei de-ndată ce ea imprumută competitori dintr-un campionat aflat şi el in mare suferinţă. Mi-e teamă că in afara unor intămplări mai mult amuzante decăt frumoase, in afara unui singur meci, care este finala cupei, justificarea competiţiei dispare. Federaţia Romănă de Fotbal, organizator al cupei, trebuie să-şi pună mintea la contribuţie, să reinventeze desfăşurarea intrecerii in formule noi. Instrumentele stimulării şi sancţionării trebuie să funcţioneze deopotrivă. Altfel vom primi lecţii de profesionism de la amatori şi lecţii de amatorism de la pretinşii profesionişti.
Cupa Romăniei la fotbal a injumătăţit incă o dată numărul pretendenţilor la căştigarea trofeului. Competiţia propulsată cu ani in urmă de combustia marilor ambiţii respiră in prezent artificial in zona de periferie a interesului. Intre motivele reale ale decăderii şi pretextele invocate de repetenţi nu incape decăt multă, foarte multă minciună. Â
Patronii cluburilor cu ceva faimă in mahala, tributari unei fudulii acompaniate din belşug de ingredientul proverbial, afişează un dispreţ suveran faţă de competiţie. Vezi, Doamne, la căte aroganţe invărt ei, Cupa Romăniei nu mai poate reprezenta vreo mare şmecherie. Ţuţării cu eşarfă ar vrea să-i credem atunci cănd afirmă că nici măcar căştigarea trofeului nu le-ar aduce cine ştie ce beneficii. Că doar o tinichea şi un biet loc in Cupa UEFA nu e de timpanul lor, cel obişnuit cu imnul ligii, al Ligii Campionilor. Baliverne, fraţilor. E prea de vacă făcătura pentru a mai putea păcăli pe cineva. In fapt, o asemenea atitudine nu reprezintă decăt aşternutul de amortizare a unor eventuale eşecuri. Sunt mult prea laşi intămplaţii ăştia din fotbal pentru a accepta adevărurile competiţiei.
O altă categorie a cocărjaţilor care se prezintă la startul cupei doar pentru că nu au incotro o reprezintă ăi mulţi, daâ sinceri. Trupeţii de pluton care-şi drămuiesc eforturile conştienţi de faptul că nu sunt capabili să facă faţă luptei pe două fronturi: cupă şi campionat. Este vorba despre echipele sărace valoric şi material, care nici nu indrăznesc să viseze la cucerirea trofeului. Postura de insoţitori de drum, de figuranţi ai intrecerii le creează doar dezavantaje şi, in consecinţă, privesc eliminarea din competiţie ca pe o izbăvire.
Incercăm să distingem ce mai rămăne dincolo de minciună, de alibiuri şi de neputinţă. Incercăm să distingem care ar mai fi argumentele capabile să dea trăire Cupei Romăniei de-ndată ce ea imprumută competitori dintr-un campionat aflat şi el in mare suferinţă. Mi-e teamă că in afara unor intămplări mai mult amuzante decăt frumoase, in afara unui singur meci, care este finala cupei, justificarea competiţiei dispare. Federaţia Romănă de Fotbal, organizator al cupei, trebuie să-şi pună mintea la contribuţie, să reinventeze desfăşurarea intrecerii in formule noi. Instrumentele stimulării şi sancţionării trebuie să funcţioneze deopotrivă. Altfel vom primi lecţii de profesionism de la amatori şi lecţii de amatorism de la pretinşii profesionişti.
Citește pe Antena3.ro
